Acum ceva timp, Ecaterina Ladin, alias Dalida din Las Fierbinți, ne împărtășea câteva amintiri despre copilăria ei, perioadă pe care și-a petrecut-o la Chișinău. Actrița născută în Republica Moldova ne-a povestit că și-a petrecut copilăria la multe greve și că nu înțelegea de ce oamenii „nu erau prea fericiți'. Își amintește că „țara se împărțise în două', iar ea voia să rămână româncă. Artista s-a mutat în România la doar 17 ani, pentru a se înscrie la facultate, iar în același an și-a pierdut tatăl…
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Puțini știu că tu te-ai născut în Republica Moldova, în niște vremuri nu tocmai favorabile în general, și cu atât mai puțin pentru români… Povestește-ne, te rog, cum a fost copilăria ta la Chișinău!
Acum știu mai mulți că sunt moldoveancă și, da, perioada când m-am născut și am copilărit la Chișinău a fost una destul de ciudată. Nu înțelegeam eu prea multe, dar știu că oamenii nu erau prea fericiți. Tot ce îmi aduc aminte din copilărie e legat de identitatea noastră. S-a împărțit țara în două: unii voiau să
rămână români, alții voiau să devină ruși. Noi făceam parte din prima categorie.
Mi-am petrecut copilăria la multe greve. Ne luau părinții cu ei, să ne pună scut, să nu vină Poliția peste ei. Noi ne jucam pe jos și ei strigau: „Jos Mafia!. Parcă îi aud. Nu mi-a plăcut niciodată politica, pentru că nu are legătură cu arta și frumosul. De asta, nici rusă nu am învățat, cât am fost la Chișinău. Mult mai târziu, la București, am învățat din filmele pe care le-am urmărit.
Citește și: De ce și-a luat Ecaterina Ladin, alias Dalida, casă în Fierbinți: „Soacra mea…'/ EXCLUSIV
Ecaterina Ladin, alias Dalida din Las Fierbinți, amintiri despre perioada trăită în Chișinău
Deși te numești Ecaterina, apropiații îți spun Tincuța. Care este povestea numelui tău?
Port numele personajului principal din „Iancu Jianu haiducul. Frații mei au văzut filmul, chiar în noaptea în care m-am născut eu. I-au scris mamei o scrisoare: „Mulțumim pentru Tincuța!. Însă, pentru că, așa cum spuneam și mai devreme, Moldova era în Uniunea Sovietică, Tinca fiind românesc, nu l-au lăsat pe tata să îmi pună numele. Așa am ajuns să port în certificat numele Ecaterina, dar pentru ei am rămas, pe viață, Tincuța.
Ce vârstă aveai când ți-ai descoperit pasiunea pentru actorie? Știu că tatăl tău a fost muzician, așadar mă gândesc că ai avut parte de tot sprijinul de care ai avut nevoie… Totuși, ar fi preferat mama sau tatăl tău să alegi o cale mai „ușoară, o altă profesie?
Am copilărit în curtea Teatrului ,,Luceafărul din Chişinău, pentru că acolo era casa mea. Mi-am petrecut acolo toată copilăria. Jucăriile mele au fost recuzita spectacolelor. Cred că, orice aș fi făcut, ar fi fost legat de teatru. Eu nu cred în coincidențe. Am crescut acolo și, da, am avut tot sprijinul tatălui meu, dar, el fiind tenor, și-ar fi dorit, totuși, să merg pe calea muzicii. La fel cum, și astăzi, am sprijinul mamei mele, dar ea, la început, și-ar fi dorit să fiu învățătoare. Și, chiar dacă a mea cale a luat drumul actoriei, au fost cu mine, de la primii pași, spre ceea ce sunt acum și le voi fi pururi recunoscătoare.
Tu ai venit în București la 17 ani, când ai și intrat la Facultatea de Teatru și Film. Probabil că, la momentul acela, ai fost cea mai tânără studentă. Ce au însemnat pentru tine despărțirea de familie și mutarea, până la urmă, într-o altă țară la o vârstă atât de fragedă?
Mi-am dorit tare să ajung la București, chiar dacă mama a rămas doar cu băieții. A fost greu singură. Am plâns mult, mai ales că tata s-a dus în anul ăla, dar împăcat, că am plecat la București. Am avut sprijinul fratelui meu, pentru că nu mă puteam angaja. M-am adaptat ușor, că eram un copil și am avut noroc că stăteam, în camera de cămin, cu trei fete din Chișinău, și asta m-a ajutat. Hopul cel mai mare a fost să trec peste accentul meu. Nu îmi era rușine cu el. Îmi era groază că ceilalți nu vor înțelege cuvintele pe care eu le folosesc.
Actrița a ajuns în România la 17 ani: „Pentru că nu aveam cetățenie română, nu mă puteam angaja’
În studenție cum te-ai descurcat? Ai muncit pentru banii de buzunar? Care au fost cele mai grele momente pentru tine atunci? Dar cele mai frumoase?
Pentru că nu aveam cetățenie română, nu mă puteam angaja. Fratele meu m-a sprijinit tot timpul și am fost, mereu, o grijă pentru el. Cred că cel mai greu asta a fost, să nu fiu independentă total. Alt fel
de momente grele nu pot să spun că am avut. Poate că nu înțelegeam toate cuvintele românești și, la început, îmi era rușine să spun, crezând că cineva va râde de mine. Momente frumoase mereu au fost. Am făcut și din momente mai puțin frumoase tot ceva de care să râdem, pe moment sau mai apoi.
Care sunt cele mai mari reușite ale tale pe plan profesional și personal? Care sunt lucrurile care te fac cel mai fericită?
Sunt foarte fericită că suntem sănătoși. Sunt mulțumită cu viața pe care o am. Pe plan personal, am o familie mare și frumoasă, și asta e ceea ce mi-am dorit de când eram o adolescentă. Pe plan profesional, am dus la capăt toate încercările și le-am transformat în reușite. Mi-am dorit să ajung să joc un rol și am reușit, pentru că am muncit mult. Astăzi, pot spune că sunt un om realizat, pe plan personal și profesional, pentru că nu m-am lăsat niciodată și am avut suport permanent din partea familiei, iar asta mă face să fiu o femeie, o mamă și o actriță foarte fericită.
În final, câteva cuvinte pentru cititorii VIVA! de la Ecaterina Ladin!
Dragilor, să fiți buni, în tot ceea ce faceți! Să nu vă lăsați, cu una, cu două, indiferent cât de greu ar părea! Viața e cu bune și rele, și trebuie tratată cu mult optimism. Dăruiți cât puteți: iubire, timp și experiență.
Sursă foto: Facebook