Dacă n-o cunoști pe Elena Gheorghe și cineva îți relatează totul despre viața ei, ai impresia că asculți firul narativ al unei povești. O poveste cu deznodământ fericit, cu emoții inerente, cu evenimente neașteptate, dar fără frici sau resentimente. Are o carieră fructuoasă, un soț care-i este alături din adolescență, doi copii minunați, iar acum a venit momentul ca toți patru să facă primul pictorial de familie, în exclusivitate pentru VIVA!
Dolce far niente. Acesta este conceptul care ne-a venit imediat în minte atunci când am gândit ședința foto cu Elena și familia ei… Tocmai pentru că Elena și Cornel sunt mereu pe fugă, între concerte, studio, săli de repetiții și emisiuni televizate, și am vrut… să-i determinăm și pe ei să se mai relaxeze puțin. Și, cum ne-am dorit un pictorial într-o atmosferă caldă, prietenoasă și romantică, specific siciliană, am stat cu sufletul la gură să… nu cumva să plouă în ziua programată. Și am avut noroc, întrucât am ales cea mai însorită zi a lunii martie! Am găsit locul perfect – restaurantul Belli Siciliani – și, „acompaniați de bucate tradiționale italienești, am făcut… tot ceea ce vedeți în paginile următoare!
Elena, tu și Cornel formați un cuplu de 14 ani și pare că aveți o familie perfectă. Sunteți mereu împreună – și acasă, și la concerte –, ceea ce este un caz unic în showbiz-ul românesc. Cum de funcționați în ritmul acesta?
Poate că sună a fairytale, dar eu cred în suflete-pereche, cred că în viață (mai devreme sau mai târziu) poți întâlni acea persoană cu care să rezonezi întru totul. Iar eu am fost norocoasă, căci l-am găsit fără să răstorn lumea. (zâmbește) Ne-am cunoscut când eu aveam 15 ani, iar el, 18, eram colegi în trupa Mandinga. La început, părea că suntem mult prea diferiți, însă ne-a legat o prietenie sinceră, care cred că este o bază extraordinară și acum în relația noastră. Am crescut și am evoluat împreună, am clădit pas cu pas și am trecut prin multe experiențe care ne-au maturizat, ne-au apropiat și ne-au făcut ceea ce suntem astăzi. În 14 ani cred că am fost despărțiți maximum 15 zile, căci n-am avut unde să dorm atunci când a fost Cornel internat, în rest am fost mereu împreună și acasă, și pe scenă, și când am născut, mereu pentru că ne simțim bine împreună. Eu cred că ritmul îl dictează inima și nouă asta ne dictează, dar cred la fel de bine că alți oameni, care se iubesc la fel de mult, funcționează diferit. Tocmai de aceea, nu cred în rețete și alte lucruri de genul ăsta – suntem diferiți și trebuie să tratăm relația ca atare. Desigur că există și discuții în contradictoriu și câteodată sunt destule, dar, dacă n-ar fi, unde ar mai fi frumusețea unei relații, a unei dulci împăcări, unde s-ar stinge toți nervii? De cele mai multe ori, sunt legate de lucruri profesionale, de pildă, de o repetiție care nu a ieșit sau de felul în care sună o piesă, sau de un eveniment, sau cele de familie legate de copii, în general, când ne contrazicem asupra unor reguli pe care vrem să le inițiem în așa fel încât cei mici să aibă un program…
Mama are o vorbă sfântă: „Când e nervos lasă-l să se liniștească, nu-i zice nimic, când e nervoasă las-o să zică!. Eu cred că mama are mare dreptate, cel mai important, când vrei să-i spui o nemulțumire, este să găsești momentul și tonul potrivit…
Voi ați fost colegi în trupa Mandinga, iar la scurt timp după ce v-ați cunoscut a început și povestea voastră de dragoste… Cum a debutat totul? Elena, este adevărat că tu ai făcut primul pas?
E foarte adevărat, s-a întâmplat de ziua mea, era imediat după miezul nopții și eram pe plajă când i-am mărturisit, timid, că simt pentru el „mai mult decât ar simți o prietenă… A fost un moment cu o încărcătură emoțională incredibilă, pentru că nu știam dacă el simte la fel.
Cum vă amintiți primele voastre întâlniri?
Erau pline de adrenalină, pentru că la început nu voiam să afle nimeni despre relația noastră. Eram deja persoane publice și presa era cu ochii pe noi. Și nu numai presa, ci și colegii noștri de trupă. (râde)
Ne ascundeam și preferam să fim doar noi, pierdeam nopțile povestindu-ne lucruri, frământări, dorințe.
Elena, tu provii dintr-o familie tradiționalistă, tatăl tău având origini armânești. Cum l-ai prezentat pe Cornel părinților?
Părinții mei îl cunoșteau pe Cornel pentru că îmi era coleg și prieten, iar când lucrurile au devenit mai serioase, am avut ceva emoții. La început, tata era mai rece cu el, probabil că voia să-l testeze și mă gândesc că era normal. A fost primul și singurul băiat pe care l-am prezentat părinților, eu fiind fiica cea mare, astfel că trebuia să vadă și ceilalți frați ai mei cum se întâmplă dacă aduc pe cineva acasă.
Interviul integral, în numărul de aprilie al revistei VIVA!
Foto: Gabriel Hennessey