La 13 ani, Lavinia Burcea este una dintre marile speranţe ale atletismului românesc: mai precis, a probelor de lungime şi înălţime. A reuşit chiar performanţa ca, în toate concursurile la care a participat, să fie mereu pe podium. Talentul fetiţei i-a adus o bursă în cadrul campaniei Jurnal de fapte bune’.
de Gabriel Peneş
Maxi taxi 539, până în Rahova, apoi tramvaiul 32, până la Unirii, apoi autobuzul 104 până în apropierea Complexului Lia Manoliu. Dus şi întors. Practic, zi de zi, cu excepţia unor perioade de vacanţă sau a vreunui weekend. Indiferent dacă afară e viscol ori o căldură sufocantă ca o boală grea. Aşa arată drumul pe care Lavinia îl parcurge de 4 ani încoace, de când se pregăteşte ca o atletă care visează la marea performanţă.
De mică aveam multă energie, iar mama s-a gândit că ar fi păcat să n-o folosesc la ceva’, povesteşte Lavi.
La rândul său, mama îşi dorise să facă sport de performanţă în adolescenţă. Visam medalii, podiumuri, dar n-a fost să fie’, spune ea. Dar a fost răzbunată’ de talentul şi de pasiunea fiicei ei.
Vezi continuarea AICI