Flora Năstase a fost internată la Psihiatrie din cauza depresiei, după ce și-a pierdut averea. Supranumită Regina blănurilor, designerul Flora Năstase are o poveste de viață tulburătoare, al cărei deznodământ încă se scrie, fiindcă pentru ea problemele nu s-au sfârșit, după ce a ajuns de la extaz la agonie, când și-a pierdut toată averea… Privește însă totul cu stoicism, cu optimism și cu eleganță, o eleganță pe care am descoperit-o în tot ce o înconjoară.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!
Designerul de blănuri Flora Năstase a muncit de mică, pentru că i-a plăcut să aibă bani. Și-a deschis o afacere cu blănuri, dar în paralel a câștigat bani și din imobiliare. Regina blănurilor, cum a fost supranumită, a trecut printr-un adevărat coșmar atunci când și-a pierdut averea de un milion de euro. S-a întâmplat în urmă cu 10 ani. O decizie neinspirată a costat-o foarte mult: a investit la bursă tot ce strânsese și a pierdut tot. De atunci, viața ei s-a schimbat complet.
Din cauza supărărilor, a ajuns de două ori la psihiatrie, la Spitalul Obregia din Capitală. Calvarul nu s-a încheiat. A luat tratament pentru depresie până anul trecut. A fost regină, a căzut, s-a ridicat și a renăscut. După ce și-a pierdut întreaga avere, a renunțat la multe lucruri, iar traiul de lux a rămas doar o amintire. Într-un interviu pentru VIVA!, Flora Năstase a vorbit deschis despre toate aceste lucruri și spune cum a reușit să se remonteze.
Citește și: Levent Sali și-a cerut iubita în căsătorie, în Istanbul:'Te iubesc'
Flora Năstase a fost internată la Psihiatrie din cauza depresiei, după ce și-a pierdut averea
Banii i-ai pierdut în urmă cu 10 ani. Bănuiesc că nu i-ai recuperat?
Nu, nu.
Ai fost doi ani la rând internată în spital…
Eu am fost internată pentru suferința provocată de această problemă.
Cu timpul, ai reușit să te remontezi și să te ridici. Cum ai găsit puterea?
Nu am avut încotro. Pentru că a-ți plânge de milă e un lux, a fi depresiv e un lux. Ca să poți să fii depresiv, trebuie ca cineva să te îngrijească, să ai susținere materială. Eu nu am fost în situația de a-mi permite acest lux. Eu a trebuit să mă ridic și să muncesc, pentru că a trebuit să exist! A trebuit să plătesc un credit de 250.000 de euro, a trebuit să-mi plătesc lumina, gazele și ce mai aveam. Nu mi-am putut permite luxul de a-mi plânge de milă. Acesta e un lux.
„M-a ajutat un prieten de-al meu’
Și totuși, în suferința ta, un an, te-ai concentrat mai puțin pe afacere. Sau cum a fost?
Nu. În primul an după ce mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat și în momentul în care am rămas fără un leu în buzunare – cu 10.000 de euro datorie la stat, ca impozit pe profitul pe care l-a generat acest furt al banilor, pe care a trebuit să-l plătesc, și cu o rată la bancă de 2500 de euro –, atunci am căzut. Atunci au fost cele șase luni în care nu am știut de mine, iar internarea a venit după doi ani. Și în care, pur și simplu, mă tăvăleam pe jos.
Atunci, în primul an, m-a ajutat un prieten de-al meu. De fapt, când spun un prieten, nu e doar un prieten, pentru că e puțin spus ce a făcut el în momentele grele. M-a ajutat și, un an de zile, mi-a plătit ratele la credit. Așa am reușit să mă adun și, cât de cât, să mă remontez. După doi ani, am ajuns la spital, probabil de la stresul acumulat și de la oboseală. După acești doi ani, am realizat că nu mai pot continua și a trebuit să mă internez, să încep tratamentul.
În clipa de față, mai iei tratamentul?
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am aproape un an de când nu mai iau nimic. Nu îmi este foarte ușor, dar reușesc să exist. Am să mă întorc însă în orice moment, fără niciun regret, la tratament, pentru că psihicul trebuie ajutat ca orice alt organ al corpului. Nu este rușinos să faci tratament atunci când ești bolnav. Chiar nu e rușinos. Și depresia nu este o rușine. Este o boală ca oricare alta.
Flora Năstase, despre depresie: „Netratată, ea devine fatală’
Ce le recomanzi celor care ajung, din nefericire, într-o astfel de situație? Să meargă la specialist, nu-i așa?
Nicio clipă să nu stea pe gânduri! Să consulte un medic psihiatru. Să nu le fie frică de tratament, pentru că tratamentul adecvat îți face numai bine. Ca în orice boală. Poate că sunt încercări până ce tratamentul devine adecvat și nu dă efecte nedorite, dar la un moment dat se va „pica pe tratament și viața ta va fi o viață normală. Altfel, te vei chinui toată viața. Depresia nu e o înfrângere. Nu e un handicap. Nu e o rușine. Este o boală ca oricare alta. Netratată, ea devine fatală.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE NOIEMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Facebook, Dumitru Angelescu