Florin Zamfirescu a scos la iveală câteva detalii uluitoare despre viața regretatului Ștefan Iordache. Cel din urmă ar fi împlinit 82 de ani pe data de 3 februarie, anul acesta. Colegul lui de breaslă, Florin Zamfirescu, are doar cuvinte de laudă la adresa lui și-l caracterizează drept un adevărat actor-fenonem al teatrului românesc. Iată ce s-a întâmplat la înmormântarea marelui artist!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Ștefan Iordache s-a stins din viață la vârsta de 67 de ani, la Viena, răpus de leucemie. Deși au trecut aproape 16 ani de la dispariția lui, amintirea lui continuă să dăinuie în sufletele apropiaților, colegilor de breaslă și a fanilor săi. Florin Zamfirescu vorbește și acum cu admirație despre el și a explicat de ce era „cel mai iubit dintre pământeni’. Consideră că a fost un hipnotizator pe scenă și își aduce și acum aminte când l-a văzut ultima dată, dar și cum a devenit actor manierist.
Citește și: Ce lecție de viață a primit Pavel Bartoș de la Ștefan Iordache: „Mi-am dat seama că m-a înțeles pe deplin'
Florin Zamfirescu, detalii uluitoare despre viața regretatului Ștefan Iordache
Ștefan Iordache s-a născut pe data de 3 februarie 1941, la Calafat. A slujit scena teatrului vreme de 49 de ani, unde a interpretat diverse roluri celebre, precum Hamlet, Titus Andronicus sau Richard al III-lea. După ce s-a mutat la București, acesta a stat mulți ani în cartierul Rahova, iar la 16 ani a dat examen la Medicină, însă l-a picat, așa că s-a orientat spre teatru.
„Pe Ștefan Iordache l-am văzut întâi și întâi pe scenă. Eram proaspăt admis, student la facultatea de teatru iar Ștefan Iordache juca din plin la Nottara. Văzându-l în niște spectacole, Hamlet, Dostoievski, mi s-a părut un actor unic. Un artist incredibil care te poate complexa.
Era un om ale cărui sunete și mișcări scenice te fascinau. Era ca un hipontizator, în sala nu mai știai de tine. Ascultându-l și văzându-l nu știai când a trecut timul, nu mai știai nimic. A fost prințul scenei românești’, a spus Florin Zamfirescu despre Ștefan Iordache, pentru Fanatik.
„Când am pronunțat numele lui Iordache, a venit din sală, și-a pus mâinile pe marginea scenei și a început să plângă’
Ștefan Iordache s-a retras spre finalul existenței sale la Gruiu, în Giurgiu, loc în care își ridicase un imperiu. Se ocupa singur de grădinărit și mereu își dorea să aibă prietenii aproape, pentru că îi era frică de singurătate. Toți cei care au lucrat cu ei, de la regizori la actori, își amintesc și acum că maestrul era întotdeauna imprevizibil și plin de surprize. Florin Zamfirescu a rememorat o scenă emoționantă cu regretatul artist, în timp ce plângea…
„Când am ajuns la Cassandra am aflat povești despre studentul Ștefan Iordache. Erau niște regizori tehnici care vorbeau despre Iordache din studenție ca despre Dumnezeu. Era un actor unic, cu ‘gheară de leu. Îmi aduc aminte că mai trăia Ștefan Iordache când generația lui a făcut aniversarea de 40 de ani de la terminarea facultății.
Eu eram rector și a trebuit să fiu acolo, să citesc catalogul celor care, acum 40 de ani, terminaseră cursurile. Când am pronunțat numele lui Iordache, a venit din sală, și-a pus mâinile pe marginea scenei și a început să plângă. Nu a spus nimic, doar se uita la scenă și simțea că își vede toată tinerețea, rolurile de la Cassandra de acum 40 de ani. Toată sala s-a ridicat în picioare și a început să-l aplaude’, a continuat Florin Zamfirescu.
Ștefan Iordache nu și-a dorit dintotdeauna să fie actor
Deși a fost unul dintre marii actori ai țării, Ștefan Iordache nu părea în copilărie și adolescență că va urma acest drum în carieră. De altfel, la școală evita să spună poezii și niciodată nu spunea că vrea să se facă artist. Și-a dorit să facă Medicina, însă a picat examenul. Luase nota 0.45, astfel că a renunțat la primul său vis…
„Am jucat alături de Ștefan Iordache în Dale carnavalului, în O scrisoare pierdută – unde el era Cațavencu, iar eu Agamiță Dandanache-, în regia lui Tocilescu. Am fost în preajma lui și i-am văzut toate mecanismele.
De fiecare dată mi s-a părut fascinant, dar, ca și George Constantin, Iordache devenise maniersit. Aducea rolurile la el. Devenise o personalitate puternică, un fel de personaj. Era fabulous Ștefan Iordache, depășise nivelul de actor, el era artist’, a mai povestit actorul Florin Zamfirescu.
Actorul a fost contabil, după ce a fost respins la Medicină
După ce a fost respins la Medicină, Ștefan Iordache s-a făcut contabil. De altfel, a și inventat un sistem unic, de calcul. Ulterior, însă, a descoperit teatrul, la o cooperativă. Pe atunci, cei din brigada artistică i-au dat un rol mic, pentru care trebuia să spună doar o replică. Câțiva ani distanță, acesta făcea senzație în rolul lui Hamlet.
„Avea o atitudine ieșită din comun față de muncă. Dacă avea spectacol la ora 7 seara, la 3 era în teatru. Niciodată nu pleca cu mașina sau cu tramvaiul când avea spectacol, mergea pe jos. Îi era teamă să nu se întâmple ceva dacă ar fi fost la volan sau cu tramvaiul, și că n-ar mai fi ajuns la spectacol.
Venea cu 4 ore înainte și își facea programul. Citea ziarul, se uita în oglindă la machiaj, bea o cafea și se îmbrăca încet. Dacă avea spectacol într-o zi nu își mai programa absolut nimic. Într-o zi m-a văzut venind de la facultate și mi-a spus că el n-ar putea să facă ce fac eu. Era un om care se pregătea profund și cred că de aici apărea vraja asta fabuloasă. Forța scenică pe care nu o vedeai la alt actor, poate doar la George Constantin.
Am descoperit, pe parcurs, că Ștefan Iordache îl admira foarte tare pe George. Uneori aveau același stil de joc fără să fie imitație, avea loc o simbioză. Cred că George îl influența pe Iordache. Amândoi l-au influențat, la rândul lor, pe Horațiu Mălăele. El a fost ca fratele lor mai mic când jucau la Nottara, era o filiație între marii actori’, mai afirmă Florin Zamfirescu.
Ce s-a întâmplat la înmormântarea lui Ștefan Iordache
Ștefan Iordache nu a fost doar un mare actor, ci s-a remarcat și ca un bun cântăreț. El și Sanda Ladoși au înregistrat împreună numerose melodii. Cei doi au participat în 1994 la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia, cu melodia Și între noi mai e un pas’.
Vreme de patru decenii, acesta a fost căsătorit cu nepoata celebrului pictor Nicolae Tonizta, Mihaela Tonitza. Ștefan Iordache s-a stins din viață pe 14 septembrie 2008, la Viena, după ce a pierduse lupta cu leucemia. La câteva luni după moartea lui, și văduva sa a murit…
„Ștefan Iordache s-a deteriorat destul de repede. A murit la 67 de ani, deja avea probleme cu piciorul și mergea în baston. Ultima oară l-am văzut când s-a lansat cartea lui, Regele Scamator. Era destul de îmbătrânit, cu bastonul, apoi a murit destul de repede. A avut parte de o înmormântare regească, a dorit să fie înhumat la cimitirul din Gruiu.
Acolo își făcuse un mic imperiu. Eu nu făceam parte din prietenii ‘de băutură, dar acolo se întâlnea cu diverși cântăreți și actori. După ce soția lui, Mihaela Tonitza, a rămas văduvă, i-a spus la înmormântare să o aștepte, că va veni și ea în curând. Asta s-a și întâmplat, ea nu a putut să trăiască fără el și, în câteva luni, a murit’, a conchis Florin Zamfirescu.
Sursă foto: Arhivă VIVA!