Actrița Ioana Pavelescu a spus adevărul despre relația dintre ea și Amza Pellea, după ce s-a spus că ar fi avut o idilă cu regretatul actor, după ce au jucat împreună în filmul Osânda. Artista neagă vehement aceste speculații venite din partea unui alt actor, Candid Stoica, și susține că între ea și Amza Pellea nu s-a pus niciodată problema de altceva decât de o relație colegială.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Ioana Pavelescu și Amza Pellea au foști colegi de platou la filmările pentru filmul Osânda, regizat de Sergiu Nicolaescu. După ce au apărut împreună în producția de succes, actorul Candid Stoica povestea în memoriile sale că cei doi, Ioana Pavelescu și Amza Pellea, ar fi avut o idilă. În vârstă de 72 de ani, actrița dezminte vehement acest lucru, arătându-se revoltată de aceste speculații.
Ioana Pavelescu e una dintre cele mai apreciate actrițe din țară. Se laudă cu o carieră prodigioasă, cu numeroase roluri, reușind să cucerească chiar și publicul din străinătate. Rolul cu care lumea o identifică și acum este cel al Rusandei, din filmul Osânda, în care a jucat alături de alți mari artiști, printre care se numără și Amza Pellea.
Actrița Ioana Pavelescu, adevărul după ce s-a spus că ar fi avut o idilă cu Amza Pellea, după ce au jucat împreună în filmul Osânda
Actrița Ioana Pavelescu neagă faptul că între ea și Amza Pellea ar fi fost o idilă, după cum spunea actorul Candid Stoica în memoriile lui, ba chiar e revoltată pe cel din urmă. Consideră că regretatul Amza Pellea e „o victimă’ a lui Candid Stoica și că vorbele lui sunt doar niște „scorneli rușinoase’.
„Acest actor, Candid Stoica, își permite să scrie „amintiri despre actori celebri cu care a fost coleg, după ce aceștia au dispărut și nu se mai pot apăra. Urât! Vasilica Tastaman și Amza Pellea sunt unele dintre victimele acestor mărturisiri ale acestui om, ignorat atât de ei în timpul vieții, cât și de colegii din teatru. Sub umbrela faptului că ei nu se mai pot apăra, se trezesc victime ale scornelilor rușinoase și revoltătoare din cărțile celui despre care vorbim. Nu am citit și nici nu voi citi vreodată ce scrie acolo un om pe care nu îl respect. Nu a putut fi niciodată o referință pe scenă și atunci încearcă, cum poate, să pătrundă în atenția publicului. Lamentabil drum și-a ales!
Cei care l-am cunoscut pe Amza Pellea știm că era o ființă înaltă spiritual. Este lipsit total de veridicitate că Amza Pellea s-ar fi mărturisit unei persoane cu care nu avea o relație apropiată. Povestirea publicată de această persoană este fabulația unei minți nefericite, iar publicarea și republicarea ei de către presă contribuie în mod esențial la întinarea memoriei unui mare artist. Sunt revoltată pentru mine, pentru Amza Pellea, pentru adevărul în sine!’, a spus Ioana Pavelescu pentru adevarul.ro.
Ioana Pavelescu, despre cinematografia românească contemporană
În același interviu, Ioana Pavelescu și-a expus părerea despre cinematografia românească contemporană, dezvăluind cum sunt privite filmele românești peste Ocean.
„Trăim într-o societate în care urâtul ia forme alarmante. Filmul românesc actual vorbește pleonastic despre acest adevăr. Etapa asta cu adevărul ar trebui depășită pentru că nu este deloc interesantă în artă. Pe cine interesează că ești adevărat? O etapă într-adevăr artistică ar fi aceea de a da o dimensiune majoră urâtului. De a-l exacerba, exorciza și vindeca. Cotidianul urâtului nu este interesant pe ecran decât dacă restructurează sufletul privitorului după vizionare. Neorealismul italian asta a făcut în anii 60. Asta fac și Lucian Pintilie și Nae Caranfil cu filmele lor singulare și minunate.
E o lume artistică în cinematografia românească care se cam bâlbâie între vulgar și ostentație juvenilă. O lume închisă în ea însăși. Nu mai avem nevoie de eroi, de modele, de frumusețea vieţii, de a fi inactuali, de metafizică și profunzime spirituală – ăsta este sloganul noii generații. De ce?! Un om, o generație care trăiește fără repere, fără modele, suferă, după părerea mea, de suficiență și prostie. O generație nu este doar o structură biologică. Ea trebuie să fie definită conceptual, deci, cultural. Atunci când nu există repere, modele, dimensiunea culturală nu poate fi atinsă. Așa încât nu mai putem vorbi despre termenul de generație. Biologicul nu va lăsa nicio amprentă posterității. Sau, dacă există încercări culturale chinuite în cadrul acestei generații care se vrea spontanee, ele, cu siguranţă, vor fi caduce. Filmele românești nu și-au spus încă cuvântul peste Ocean. Din păcate!’, a mai declarat artista.
Sursă foto: Arhivă VIVA!, Captură video