Acum ceva timp, în revista VIVA!, Marius Bodochi ne dezvăluia care sunt cele mai mari regrete ale sale. Marele actor, în vârstă de 64 de ani, ne spunea atunci că îi pare rău că nu a petrecut mai mult timp cu mama lui, dar și cu fiul său. A avut senzația că teatrul, filmul sau televiziunea pot umple aceste „goluri', însă nu s-a întâmplat niciodată. Iată ce ne-a spus și despre cariera lui ca profesor!
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IUNIE GRATIS, AICI
Regrete aveți în viață?
Am două mari regrete, ca să fiu sincer: că nu am stat mult mai mult timp cu mama și cu fiul meu. În ultimii 35 de ani, am stat foarte puțin. Și asta îți lasă goluri și ai sezația că teatrul, filmul sau televiziunea le pot umple. Niciodată.
Marius Bodochi își dezvăluie cele mai mari regrete
Ați fost și profesor de Actorie. Cum s-a întâmplat asta și de ce ați renunțat?
A fost un moment frumos, la începutul anilor 90, reînființarea Facultății de Teatru. Am fost patru actori care au pus bazele: Melania Ursu, Anton Tauf, Miriam Cuibus și cu mine. Erau două clase de actorie. Am fost ajutați de doamna Sorana Coroamă Stanca, dânsa a venit trei ani mai târziu. Melania a avut o idee foarte bună și l-a luat pe Miklós Bács, care s-a dovedit un profesor excelent!
Ați fost un profesor dur?
Am fost exigent, da, dar o făceam cu mare plăcere. Adică nu eram genul de profesor să îmi iasă mie examenul, ci să le iasă lor, studenților mei. Există acest pericol, de a te pune pe tine în prim-plan, ceea ce nu este bine deloc. Erau studenți foarte buni, eu am scos două promoții. Inițial, am fost asistent, apoi am primit clasă, în 1997, când m-am mutat la București. Am început o navetă timp de patru ani.
O să mai reveniți vreodată la catedră?
Nu cred. Dacă fiecare profesor ar face atât, ar fi mare lucru. Sunt unii care fac o viață, alții nu pot nici o zi. Dar acum nu cred, am îmbătrânit și mi-am pierdut răbdarea.
Cum a ajuns Marius Bodochi în București
Apropierea de București cum s-a întâmplat?
Jucam tot mai des în filme și seriale de televiziune, prezentam emisiuni la TVR, care era cam singurul post din acea vreme, apoi am început să fiu distribuit în spectacole. Prin 1996, regizorul Horia Popescu m-a distribuit în „Ondine, în rolul lui Hans. Personajul era jucat de Adrian Pintea, dar el avea probleme și obligații și se putea juca mai rar. Așa că m-au chemat și pe mine, am venit, am făcut rolul, le-a plăcut ce am făcut, iar în 1997, când a avut loc premiera, venea la București și Mihai Măniuțiu, să monteze două spectacole la Național: „Bacantele și „Richard al II-lea. M-a distribuit în ambele.
Apoi, Andreea Vulpe a montat „Regele și cadavrul, un excelent text al lui Vlad Zografi, unde jucam șase personaje. Din nou… Aveam deja patru spectacole, la Cluj – vreo zece. A început o navetă ciudată, iar într-o zi m-a chemat domnul Ion Cojar la dânsul în birou și mi-a zis: „Gata, vreau să vii aici cu cartea de muncă!. Mi-a făcut rost de post de actor categoria I.
Am continuat colaborarea cu Clujul, nu puteam să îi las așa. Am început să fac tot mai multă televiziune, emisiuni la Prima TV, am fost vocea postului Acasă TV la înființare. Am lucrat cu TVR Cultural, unde am prezentat patru emisiuni, apoi la TVR2. Am început o relație foarte faină cu Antena1, unde am jucat în două seriale, am fost și aici vocea postului. Am colaborat cu multe teatre ulterior.
Vreo înclinație spre un gen anume? Dramă, comedie?
Eu nu m-am gândit așa niciodată, că vreau să joc comedie, dramă sau tragedie. Am fost distribuit mai mult în dramă, e adevărat, dar și în dramă sunt nuanțe de comedie.
„Nu am făcut compomisuri. Dar, de refuzat, am refuzat de câteva ori’
Ați acceptat vreodată compromisuri în meseria asta? Ați refuzat roluri?
Nu am făcut compomisuri. Dar, de refuzat, am refuzat de câteva ori. Pentru că ori nu îmi plăcea textul, ori cel cu care trebuia să lucrez. Dar la actori nu mă bag, joc cu oricine. Hai să le zicem „compromisuri datorate subiectivismului artistic. Cam pretențios, dar merge.
Sursă foto: Florin Ghioca, Arhivă Personală, Arhivă VIVA!, Libertatea