Cel de-al 15-lea caz selectat pentru a fi ajutat în cadrul campaniei „Jurnal de fapte bune' este cel al Rebeccăi Chelu, de 12 ani. Multiplă campioană şi laureată la concursurile naţionale de înot, fetiţa visează la ziua în care prin performanţele ei tricolorul românesc se va înălţa, iar, pe cel mai înalt catarg la o Olimpiadă.
4 kilometri. Vi se pare mult sau puţin? Încercaţi să-i parcurgeţi pe jos, chiar şi-n pas lejer, zi de zi, apoi gândiţi-vă din nou cum vi se par. După care imaginaţi-vă că îi înotaţi. Tot aşa, aproape zi de zi. Cam aceasta e distanţa pe care Rebecca Chelu o străbate la 12 ani prin apa bazinului. Şi nu de ieri, de azi, ci de aproape 6 ani. Şi nu oricum, ci încercând să aibă timpi tot mai buni în diferitele probe la care participă.
„Înotul îmi dă senzaţia de libertate, de independenţă totală’, spune fetiţa cu seriozitatea potrivită unui om mare.
Zâmbeşte rar, fiind un copil maturizat mai devreme decât alţii, şi din cauza străbaterii altor „valuri’ ale vieţii, nu întotdeauna blânde cu sufletul ei fragil. Dar când zâmbeşte parcă ar fi Mica Sirenă, la care se gândeşte adesea în timp ce înoată. O sirenă ce şi-ar dori, invers, să părăsească uscatul pentru a trăi în apă, departe de lumea dezlănţuită şi de grijile ei.
Când era micuţă, era tot timpul în vreo baltă, pe lângă o cişmea sau vreun robinet. Şi i-am spus: „Dacă tot îţi place aşa de mult apa, hai să faci înot’, povesteşte mama fetiţei. O vreme a tatonat şi cu gimnastica ritmică, dar fascinaţia pentru apă a învins, până la urmă.
Citeste continuarea AICI