La finele anului trecut, Ramona Bădescu ne vorbea cu emoție despre revenirea pe scenă, după patru ani de pauză, timp în care s-a ocupat exclusiv de creșterea fiului ei. A fost extrem de încântată să-și revadă publicul, mai ales că spectacolul de întoarcere a avut loc în România, țara ei natală și totodată de suflet. Tot ea ne-a mărturisit că s-a confruntat cu depresia postnatală și ne-a făcut declarații și despre nuntă și botez.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Ramona, ai revenit pe scenă după o absență destul de lungă, cum te-ai simțit? Cum te-a primit publicul?
După patru ani în care m-am ocupat de fiul meu, patru ani în care i-am dat exclusivitate fiului meu, în care am cântat pentru el, am dansat pentru el, i-am spus povești, ca să-l adorm, consider că este momentul să mă reîntorc la pasiunea și la viața mea publică. Bineînțeles, nu pot să spun acum că, după patru ani, atenția mea nu mai este spre Ignacio, dar vreau să mă simt din nou nu numai o mamă bună, nu numai o mamă perfectă, dar și o femeie realizată în meseria ei și în ceea ce a făcut dintotdeauna.
Emoția mea a fost dublă. În primul rând, m-am reîntors după o pauză atât de mare la prima mea iubire, la meseria mea, dar au fost și marea satisfacție și orgoliul ca întoarcerea mea pe scenă să fie la București și la Craiova. Pot să spun că a treia mea satisfacție este că acest spectacol l-am creat după 50 de ani de când am apărut pe scenă în România. Exact acum 50 de ani, eu cântam „Sunt Ramona din Craiova la spectacolul „Antena vă aparține, din Craiova.
Ramona Bădescu a suferit de depresie postnatală
Aveai cinci ani atunci când ai debutat…
Aveam patru ani și jumătate. Acum am 55, deci exact 50 de ani de când am debutat. Este o triplă reușită, am fost emoționată, am fost bucuroasă, iar napoletanii mei din orchestră au zis că publicul din România este mai călduros decât cel din Napoli. Au rămas foarte încântați de primire, au rămas încântați de bucătăria românească… Mai era puțin și ziceau că se transferă la București și fac spectacole numai în România.
Deși ai plecat de ani buni din România, oamenii nu te-au uitat. Cum reacționează atunci când te văd pe stradă?
Am trecut și la alte generații. Bineînțeles, acum 10 ani totul era altfel. Acum, mi-am și tăiat părul, nu îl mai am lung. Câteodată, oamenii se așteaptă să mă vadă cu părul lung, dar simpatia pentru mine a rămas aceeași, atât în Italia, cât și în România. Le sunt recunoscătoare, pentru că, până la urmă, publicul este cel pentru care suntem pe scenă, lui îi trimitem emoțiile noastre, energia noastră și suntem răsplătiți cu aplauzele și plăcerea oamenilor de a ne vedea.
Publicul este important pentru un artist. Iar simpatia pe care o are publicul pentru un artist este fundamentală. Bineînțeles, există și alte păreri. Trăim într-o perioadă democratică. Sunt și păreri contrarii, și persoane care poate nu mă simpatizează, poate fac ironii la adresa mea… Eu le respect părerea, dar trăiesc pentru mine, pentru familia mea, pentru Ignacio și pentru publicul meu.
Cu alte cuvinte, trăiești pentru cei care te iubesc…
Și pentru cei care mă iubesc, dar și pentru cei care nu mă iubesc, pentru că eu cred că întotdeauna a transmite un gând bun, o energie bună este mult mai important decât să te încarci cu lucruri negative. După naștere am avut momente de descurajare, momente de depresie, de neputință chiar, ca orice femeie. Nu contează că am născut la 50 de ani. Și la 50 de ani, și la 20 de ani tot o experiență nouă este, și meseria de mamă este cea mai grea din lume, din punctul meu de vedere.
După naștere, am avut aceste nesiguranțe și am lucrat foarte mult cu un coach mental, Vasile Păun, o persoană extraordinară, care m-a ajutat și m-a învățat să gândesc pozitiv, să fiu puternică, să mă montez, să creez forța din interior și să o dau în exterior. Este o „cultură care pe vremuri nu exista la noi, nu am avut această metodă de a învăța, de a-ți educa creierul, de a-ți educa voința, de a-ți educa mentalitatea pentru a fi un om pozitiv. Și de aceea eu consider că e bine să împarți pozivitate și gânduri bune celor din jur.
Când va avea loc nunta ei și botezul fiului său
Înainte de final, chiar dacă ești discretă în privința vieții personale, trebuie să ne spui… Cu nunta și cu botezul cum a rămas?
La anul. Așteptați, că se face! Răbdarea este o virtute. Eu, care sunt Săgetător, am învățat să am răbdare. Când vă așteptați mai puțin, vine o surpriză enormă. Atunci se întâmplă.
Cum a fost 2023 pentru tine?
A fost un an al reîntoarcerii mele ca artistă și anul viitor, în ianuarie, încep cu continuarea filmului „Egregora – Comoara pierdută. Filmările se vor face la Napoli cu Andrei Chiriac, regizorul care m-a vrut în acest serial extraordinar ce scoate în evidență trecutul, istoria Daciei, pentru că pleacă din vremuri îndepărtate. Este un testament de geografie, de istorie și mai ales de putere a poporului român de a crește și de a se forma în timp. Este un serial important pentru care am filmat în România, iar la Napoli, în ianuare.
Așa că anul 2024 începe în forță. Noiembrie-decembrie 2023 au fost o încălzire cu spectacolele. Mi-aș dori să mă reîntorc în țară cu spectacolul „Pasiune și, de ce nu?, și în alte orașe.
Sursă foto: Instagram, Arhivă VIVA!