Silvia Dumitrescu suferă tiroidită autoimună Hashimoto, care s-a declanșat după moartea mamei sale, bolnavă de cancer. Îndrăgita artistă a avut o relație extraordinară cu părinții săi, în special cu mama sa, care s-a stins din viață la doar 59 de ani, răpusă de cancer la sân. Cântăreața a fost atât de afectată, încât a suferit un șoc emoțional puternic. Au urmat ani de zile în care a făcut o mulțime de analize ca să afle că suferă de tiroidă, afecțiune ce și-a pus amprenta și asupra siluetei sale, astfel că a fost nevoită să țină diete.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!
Mama ta era deja bolnavă în acea perioadă, când s-a născut fiul tău, nu-i așa? Cel puțin a apucat să-și vadă nepotul.
Mama punea pariuri cu prietenii din spital că va fi băiat… Apropo, a câștigat o ladă de bere. (râde) Eu nu făcusem ecografie și nici nu doream să știu sexul copilului. Mama mi-a spus din primele luni că va fi băiat, va avea 4 kg la naștere și voi naște în jurul datei de 20 iulie. Așa a fost (râde) și s-a adeverit și obiceiul acela cu cel care îți pune sare pe cap fără să știi și, după un timp, dacă duci mâna la nas sau la gură, copilul e băiat sau fată…
Și apoi râsete, bucurie mare. Tare mult s-a bucurat mămica mea, mai ales că era deja bolnavă de cancer la sân. Eu o duceam cu mașina mea la Fundeni să facă radiații și, într-un final, a fost operată de doctorul Șaptefrați, dar, din păcate, s-a prezentat la spital când boala era deja în stadiul 3 spre 4.
Citește și:Cum se menține în formă Silvia Dumitrescu, la 63 de ani: „Am probleme cu coloana, așa că prefer să…”
Silvia Dumitrescu suferă tiroidită autoimună Hashimoto. Boala a apărut după moartea mamei sale, bolnavă de cancer
Care a fost relația cu mama ta? Ce fel de copil ai fost?
Relația cu iubita mea mamă a fost una foarte apropiată. Am fost un copil nebunatic rău… rebelă. Iar mama mea era exact opusul meu, un om blând și iubitor, foarte blajină, pașnică, nu se certa, nu țipa, mereu cu vorba bună și cu duhul blândeții. Părinții mei s-au iubit foarte mult și afecțiunea dintre ei precum și înțelegerea lor au fost motiv de echilibru și model pentru mine.
Tata era mereu vesel și pontos, sportiv din fire și cu simțul umorului dezvoltat. Eu am fost așa o combinație între ei. Până pe la 14 ani eram nedespărțită de tata, apoi, pe măsură ce am crescut, m-am atașat din ce în ce mai mult de mămica mea. Atunci când am născut, i-am dat telefon din spital, de la telefonul public, și am plâns cu hohote. I-am spus cât de mult o iubesc și o prețuiesc și cât de rău îmi pare că am supărat-o deseori, și că abia atunci, știind ce înseamnă nașterea și grija pe care o ai pentru copil, am apreciat ce înseamnă să fii mamă și ce a însemnat ea pentru mine. Câte nopți nu doarme o mamă pentru copilul ei, câte griji își face pentru cea mai mică răceală.
Obișnuiai să îi cânți mamei tale?
Deseori, mama stătea în pat și se odihnea când eu studiam la pian. Avea piesele ei favorite, în general prefera partiturile cu tempo lent, pline de sensibilitate, cu nuanțe de piano și mezzo piano, cu creșteri și puncte culminante, compozitorii romantici erau preferații ei. Stătea și mă asculta, și plângea fără să o aud, dar când mai făceam câte o pauză îi vedeam ochii înlăcrimați și roșii. Mereu îmi spunea: „Când voi muri eu, să îmi cânți ceva Chopin la pian, că eu te voi auzi.
„Când a murit mama mea, eu am stat numai pe calmante'
Ai apelat la terapie după ce s-a stins din viață mama ta?
Când a murit mama mea, eu am stat numai pe calmante și toți mă luau de lângă ea și mă duceau în altă parte, să nu mi se facă rău. La înmormântare nici nu știu cum a fost. Eram acolo, dar nu îmi amintesc nimic. Îl întrebam pe fratele meu cine a fost. Printre alții, am aflat că au fost și Monica Anghel, Laura Stoica, Dana Bartzer și Dan Craimerman (Dana și Dan sunt nașii de botez ai lui Iulian).
În urma pierderii mamei tale, din cauza șocului emoțional, te-ai îmbolnăvit de tiroidă. Cum ți-a afectat această boală viața? Cât de dificil e să-ți păstrezi greutatea între niște limite decente atunci când suferi de tiroidă?
În urma pierderii mamei mele – a murit la 59 de ani, de cancer, când băiețelul meu avea 10 luni – am avut un șoc emoțional atât de puternic, încât m-am îmbolnăvit. Am fost la un doctor endocrinolog și am aflat că am noduli pe tiroidă și hipotiroidie. Iar după niște ani, când niciun tratament nu mă mai salva, am mers în Germania, la o doctoriță care mi-a dat diagnosticul de Tiroidită Autoimună Hashimoto. Am înțeles atunci că silueta mea va avea tot timpul de suferit, că voi avea o lipsă permanentă de anumite vitamine, că voi obosi mai ușor și că starea mea emoțională va avea de suferit (atacuri de panică, stare de agitație, nervozitate, palpitații).
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE SEPTEMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Facebook, Arhivă Personală