Sofia Vicoveanca, mărturisiri dureroase despre copilărie. S-a refugiat cu mama ei în Ucraina, în al Doilea Război Mondial: „Tata a fost dus în lagăr la ruși, nici nu mai știam dacă mai trăiește. Am venit de la școală și am găsit un militar în casă…” / EXCLUSIV

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MARTIE, GRATIS, AICI!

Până la 82 de ani ați adunat o mulțime de amintiri, și bune, și rele, copilăria nu v-a fost ușoară. Care a fost momentul cel mai greu din viața dvs.?

Ce ați vrea să știți din „greu?. Vă spun o mică poveste, de copil. Nu mâncasem carne de nu mai știam când, parcă de niciodată. Așa aveam sentimentul. Aveam găini, aveam ouă… Pâine nu aveam, dar aveam mămăligă. Și ciorbe cu fel de fel de legume, găsite prin lume. Cineva mi-a dăruit o găinuță neagră, cu picioarele scurte ca de rățușcă. Îi spuneam Negruța. Mama îmi dădea mâncare într-un castron, într-un blid așa. Pe o parte mâncam eu, pe cealaltă parte mânca Negruța. Când strigam Negruța, ea venea „lipa-lipa. Vara, când era căldură mare, o înfășam și îi lăsam doar ochișorii pe afară. O înveleam și o legănam. Îmi făcuse un vecin un legănuț și râdeau mătușile de mine că, în căldura aceea, Negruța nu se mișca. Ne aveam una pe alta. Când o strigam, ea apărea imediat. E ceva ce nu se poate povesti.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Scandalurile dintre Bianca Drăgușanu și iubiții ei. A divorțat de Alex Bodi după câteva luni, l-a trădat pe Victor Slav cu Adrian Cristea și a îndurat bătăi crunte de la Coco Păun: „Mi-a rupt picioarele și m-a lovit în...”

Vezi galeria foto

Și vine mama într-o zi și spune: „Hai, că am făcut mâncare bună, ceva bun!. Repet, nu mai mâncasem carne de nici nu mai țineam minte. Și-mi spune: „Avem cărniță. Eu, în momentul acela, ies afară și văd penele Negruței pe gunoi. Eu nu am luat o lingură de ciorbă. Am plâns-o, am bocit-o pe Negruța. Nu am să uit cât oi trăi! Iar mama mi-a spus: „Dacă știam că așa îți e de dragă Negruța, nu o tăiam! Dar era bătrână, trebuia să o tai. Nu m-a convins. Nu am mâncat o gură din mâncarea făcută de mama. A fost cumplit. Cam așa sunt amintirile mele.

Citește și: Cu ce se ocupă fiul Sofiei Vicoveanca: „A venit pe lume acum 52 de ani. Eu și soțul meu deja aveam mulți ani de căsnicie și nu părea că voi fi mamă'. Artista a vrut să adopte o fetiță / EXCLUSIV

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

De ce nu au avut niciodată o relație apropiată Honorius Prigoană și Adriana Bahmuțeanu: „Nu era necesar. Am încercat, pe cât posibil, cu partenerele tatălui meu, să...”

Citește și: La 82 de ani, Sofia Vicoveanca a călătorit aproape 24 de ore cu avionul ca să meargă în vacanță, în Bali: 'Drumul a fost lung, dar a meritat…' / EXCLUSIV

Citește și: Ce au făcut Mioara Velicu, Steliana Sima, Gelu Voicu și Mariana Căpitănescu la mormântul lui Benone Sinulescu, din Arad: 'Cred că ne-a văzut de acolo, de Sus…'. Locul de veci este foarte îngrijit și are multe flori / EXCLUSIV

Citește și: Oana Roman nu reușește să scape de numele de familie al fostului ei soț, Marius Elisei, în mediul online: „Mă chinui de doi ani. E deja o obsesie, nu știu ce să mai fac'

Sofia Vicoveanca, mărturisiri dureroase despre copilărie

Tata era în lagăr la ruși. Primeam ajutoare din America, niște pachete în care erau conserve, ulei și ciocolată. Pe zi, mama îmi dădea ciocolată, o bucățică așa cam cât o unghie. Și plimbam ore în șir limba pe bucățica aia de ciocolată. Peste ani, am primit ciocolată din Elveția, am primit ciocolată din Belgia, unde sunt fabrici mari de ciocolată, renumite în lume. Nu am găsit gustul ciocolatei din copilărie. Nu există! Iată ce amintiri am, cu ce amintiri mă încălzesc eu! Asta-i viața mea! Și nu uit să dau „bună ziua!. Mama îmi spunea: „Dacă cineva, vreodată, numai din priviri ți-o dat dreptate și nu îi mulțumești, nu e bine. Și am 82 de ani și nu am uitat vorbele mamei, să le mulțumesc celor care trebuie… Eu sunt măritată cu Facebook-ul! Dezleg integrame, citesc, am ce face! Dar nu uit nici în ziua de azi sfaturile mamei din copilărie.

„Tatăl meu a fost dus în lagăr, să muncească într-o mină de cărbune'

Aveați doar câțiva anișori când, în al Doilea Război Mondial, ați plecat din Toporăuți, Ucraina de azi, și v-ați refugiat cu mama la rude. V-a impresionat soarta ucrainenilor când s-a iscat războiul. Mai aveați rude în Ucraina?

Aveam rude, da. Nașa mea de botez, sora tatălui meu. Toată familia a rămas acolo, în Ucraina. Iar acum, toți verișorii mei sunt împrăștiați prin lume. Nu am ținut legătura cu ei, pentru că o perioadă nu a fost voie, și apoi am avut și eu drumurile mele și nu am mai apucat. Am plecat cu amar și cu grija zilei de mâine și am venit în România. Iar când au început să vină ucrainenii la noi, la Siret, era o coadă de kilometri, dar eu nu am avut curaj să mă duc, cumva să mă răscolesc, să-mi răscolesc amintirile. Eu, practic, nu am amintiri din perioada aceea.

Tatăl meu a fost dus în lagăr. A fost dus să muncească într-o mină de cărbune, la Baku. Nici nu mai știam dacă mai trăiește, eram o copilă pe atunci. După o zi de muncă, stăteam pe prispă și ascultam cum se puneau la povești mama și celelalte femei, dar eu mă prefăceam că dorm, în brațele mamei. Și așa am auzit de toate. Aveam pământ și animale, am trăit ca lumea acolo. Noi am rămas fără nimic, tata a plecat, mama și noi ne-am refugiat la Vicovul de Sus. Acolo am ajuns la o mătușă doar cu ce a putut să își pună mama în traistă – câteva schimburi pentru mine și ceva de-ale gurii. Nu a uitat să își pună însă cămașa de mireasă și basmaua de mireasă pe care le am eu în zestre. Ce-o fi fost în sufletul ei în momentul acela, de nu a renunțat la veșmintele cele mai importante din viața ei?! Revenind, da, e amar, dar nu am avut curaj să mă duc la Siret să întâmpin ucrainenii. Nu am avut curaj! Mi-am amintit… N-am vrut.

Cum a decurs revedera cu tatăl ei

În Vicov, viața vi s-a schimbat, v-ați maturizat vrând-nevrând. Ați învățat să țeseți, să coaseți de la o vârstă destul de mică…

Asta am învățat de la bun început. Mama m-a pregătit pentru lumea satului. Știu să țes covoare, știu să cos cu mărgele, știu să prășesc, știu toată rânduiala, știu tot ce trebuie. Știu să mulg vaca, știu tot. Mama m-a pregătit pentru tot. Și, în plus, nu se mărita nicio fată fără o palmă de pământ. Pământul rămăsese în Ucraina. Mamei îi era frică. Dar iată că Dumnezeu mi-a făcut cărarea mea și iată-mă-s în lume! Se spune în lumea satului: „Când sufletul părăsește corpul… Sunt câteva clipe de nu pleacă, până nu poposește prin toate locurile prin care a fost în viață. Am spus: „Doamne, prin câte locuri am fost… Chinuită o să mai fiu, pe unde va trebui să umblu în acele clipe, că numai în Australia nu am fost!. Peste tot am umblat în lume. Și încă mai continui să poposesc prin lume. Nu mă laud, dar acesta e adevărul…

Tatăl dvs. a venit din lagăr când aveați 9 ani… și nu l-ați recunoscut?

Eram școlăriță când a venit tatăl meu. Nu neapărat că nu l-am recunoscut, dar nu mai știam dacă mai trăiește. Am venit de la școală și am găsit un militar în casă, iar când am intrat, el a zis: „Hai la tata!. În acel moment, eu m-am uitat la mama, am căutat ochii mamei. Și mama a spus: „Da. E tata. Du-te că e tata! A venit tata!. Așa a fost întâlnirea cu tatăl meu când a venit din prizonierat. Deci, el m-a găsit școlăriță. Nu știu, dar cred că aveam vreo doi ani și jumătate, nu-mi amintesc exact când ne-am refugiat. Nu știu când a plecat tata, nu am amintiri din perioada în care ne-am refugiat. Și, da, e o viață…

Dar, știți, toată perioada cât am stat cu mama, înainte de a ne refugia, dar și după ce a venit tata, ea mă lua peste tot, la luare de zestre, la înmormântări, la șezători, la clăci. Mă prindeam la hora satului, unde erau lăutarii… Nu mi-am dat seama că toate obiceiurile, toate melodiile care se cântau mi s-au așezat în minte pentru ca, peste timp, să le pot da mai departe. Și așa am adunat un bagaj foarte mare, variat. Așa a fost să fie. Mama nu a fost bucuroasă, deoarece, venind tata, au apărut pe lume frații mei. Eu aveam grijă de ei, pentru că mama avea treabă.

Sursă foto: Facebook

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News