Felicia Filip ascunde o poveste de viață tulburătoare, pe care puțină lume o cunoaște. Soprana a venit pe lume într-o familie modestă, după o dramă care a adus multă tristețe părinților ei, respectiv moartea surorii ei. De altfel, crede Felicia Filip, ea nu ar fi venit pe lume dacă părinții ei nu ar fi pierdut un copil înainte.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!
Născută pe 20 martie 1959, la Slatina, Felicia Filip este una dintre cele mai îndrăgite și apreciate artiste ale României și nimeni nu se aștepta să aibă un astfel de parcurs în viață, având în vedere copilăria grea pe care a avut-o.
Felicia Filip a început studiile muzicale ca violonistă, dar ulterior a studiat canto la Conservatorul din Bucureşti. După absolvire, în 1985, s-a angajat ca solistă la Opera Naţională Română și toată lumea îi cunoaște și admiră reușitele profesionale.
Dincolo de asta, Felicia Filip a păstrat discreția asupra vieții sale personale și a evitat să dea din casă amănunte legate de familie. Totuși, cu ceva timp în urmă, soprana a povestit câteva detalii cutremurătoare legate de copilăria ei.
„Când m-am născut eu, statul te obliga să ai trei copii. De la al patrulea, dacă nu ţi-l mai doreai, puteai renunţa… După ce l-a avut pe fratele meu, mama a născut gemene, însă una dintre ele a murit, la vârsta de 7 luni. A fost foarte ciudat. Una dintre fete era bolnavă, aşa că mama s-a internat în spital cu ea, dar a luat-o şi pe cealaltă, pentru că trebuia alăptată. Cea bolnavă a fost tratată şi s-a făcut bine, iar cea sănătoasă a murit de plâns…”, a povestit Felicia Filip, potrivit clickpentrufemei.ro.
Felicia Filip: „Mama venea pe fugă să ne dea de mâncare”
„A stat într-un salon în care dezinfectarea se făcea cu o substanţă foarte toxică, geamurile se ţineau deschise. Cred că a şi inhalat acei vapori toxici, a şi stat în curent… Plângea de foame, iar la orele la care trebuia alăptată, mama nu putea intra în salon pentru că se făcea curăţenie. Aşa a murit acel copil: sănătos.
Dacă nu ar fi murit sora mea, probabil că eu nu aş fi existat Mama muncea foarte mult, a crescut trei copii mai mult singură, pentru că tata era revizor contabil şi venea acasă doar la sfârşit de săptămână. Mama, care avea şi serviciu, venea pe fugă să ne dea de mâncare. Nu conta la ce oră, ne trezea din somn, ne punea la masa, apoi pleca înapoi”, a continuat Felicia Filip.
Citește și:
Greutățile vieții i-au fost cel mai bun învățător Feliciei Filip
„La 14 ani, eu şi fraţii mei am plecat la liceu. Părinţii au rămas cu o casă goală, nevoiţi să crească trei copii la oraş, să-i ţină la liceu, în gazdă. Noi ştim şi ce înseamnă să fii domn, şi ce înseamnă să fii talpa casei, toate învăţate din propria experienţă, nu din cărţi.
Când ai trăit toate astea, altfel preţuieşti oamenii şi viaţa. Eu mă bucur şi pentru simplu fapt că aud dimineaţa păsările cântând atât de frumos. E un lucru care mă încarcă extraordinar, mie nu-mi trebuie şedinţe la psiholog sau la psihiatru”, a completat Felicia Filip.