Viața de film a regretatului Mircea Diaconu. A ajuns actor din întâmplare, a fost primul artist din România liber-profesionist care a jucat cu staruri de la Hollywood și a fost căsătorit 44 de ani cu Diana Lupescu / EXCLUSIV

Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!

A fost director de teatru, scriitor, senator, ministru al Culturii, candidat la Președinție, europarlamentar… însă, atunci când îi pronunți numele, invariabil te gândești mai întâi la actorul Mircea Diaconu și la rolurile sale memorabile din teatru și cinematografie. A ajuns actor din întâmplare, însă parcursul său artistic ulterior a dovedit că această profesie i-a fost, de fapt, predestinată… A fost primul actor din România care a devenit liber-profesionist și a jucat cu staruri de la Hollywood, dar spunea că bogăția nu stă neapărat în banii pe care i-a primit drept onorariu, ci în aplauzele oamenilor. Actoria i-a adus satisfacții pe plan profesional, dar și o mare iubire, pentru că Mircea Diaconu a fost căsătorit 44 de ani cu o colegă de breaslă, Diana Lupescu, mariajul lor fiind binecuvântat cu doi copii, Ana și Victor. Fiica lor i-a făcut bunici în urmă cu 15 ani, iar actorul aștepta cu nerăbdare un nepot și din partea băiatului…

Vezi galeria foto

Citește și: De ce boală a suferit Mircea Diaconu, de fapt. Fiica sa a spus adevărul: „A descoperit că are această boală necruțătoare acum un an și jumătate și s-a luptat în tăcere, plin de speranță, până în ultima clipă'

Citește și: Mircea Diaconu, înmormântat azi cu onoruri militare, într-un cadru restrâns. Emil Constantinescu a ținut un discurs în memoria regretatului actor

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Laura Vicol, despre idila cu Leo de la Strehaia, după ce s-a spus că i-a dăruit buchet cu 1001 trandafiri și a plătit 28.000 de euro pentru o manea: "Îmi asum ce am făcut în viață, dar..."

Citește și: Oana Zăvoranu a recunoscut că a rămas fără bani după ce a fost escrocată de vrăjitoare: „Patru sute și ceva de mii de euro. Pe mine m-a trădat toată lumea”

Citește și: Cine este Florin Stamin, fostul soț al Ralucăi Bădulescu. Are o afacere în Spania și au divorțat după 15 ani de căsnicie

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Adriana Neagoe, tânăra din Târgu Jiu găsită moartă în casă, a fost înmormântată! În aceeași zi a murit unul dintre câinii ei: "A suferit după șocul pierderii stăpânei"/ Cazul a ajuns în Daily Mail

DRUMUL CĂTRE ACTORIE… O ÎNTÂMPLARE

Născut în Vlădești, județul Argeș, Mircea Diaconu a fost un copil premiant la școală, însă actoria nu se număra printre pasiunile sale. Din pură întâmplare, elevul care excela la materii din domeniul real a intrat într-un vârtej de întâmplări demne de un scenariu cinematografic care aveau să-l ducă pe un drum la care nu visase niciodată… „De unde a început pasiunea pentru actorie, ce a aprins fitilul? Nu știu exact, pentru că m-am întors în timp, de multe ori, în timpul deciziei mele de copil. Aveam 17 ani și jumătate când am devenit student. Ce să știu eu atunci? Și decizia în sine de a da la Teatru a venit tot ca un accident, și nu ca o normalitate. Pentru că eram elev și am fost elev bun. În fiecare an am avut ba premiu, ba mențiune. În fiecare an eram în grupul celor care învățau bine, și eram în liceu, se făcea școală, chiar și acum sunt licee foarte serioase. Am făcut liceul în Câmpu lung Muscel. Eram dintre elevii buni, nimic special… până într-o zi, când un profesor de germană a venit în liceu să facă o selecție pentru un mon taj literar-muzical pe versuri de Coșbuc și a ales cele mai frumoase și talentate fete și un băiat care cânta la fluier extraordinar. M-a văzut pe culoar la liceu și m-a băgat în camera unde făceau ei repetițiile. Și m-a pus lângă băiatul care cânta la fluier și care azi e un preot grozav. M-a pus lângă el, m-a măsurat, eram de aceeași înălțime, și a zis: „De mâine vii aici!'. Avea nevoie de încă un băiat de aceeași înălțime, nu altfel. El nu știa nimic despre mine. Nu făceam sport, făceam fizică, matematică, chimie, eram foarte bun la toate, un elev banal. Erau 7 fete într-un semicerc și băiatul era într-una dintre părțile semicercului și mai trebuia încă un băiat în partea cealaltă a semicercului, să închidă geometria. Și m-a găsit pe mine, fiind de aceeași înălțime. Nu aveam treabă prea multă. Dar, într-o zi, zice: „Ia poezia aceasta și învaț-o!' Și am învățat-o. Noi nu comentam, ne supuneam imediat. Așa era regula.

După care mi-a spus să o recit. Și am spus poezia. Și m-a certat: „Ce, așa se recită o poezie?'. „Păi, mi-ați spus să o învăț'. Nu știam eu diferența. Și atunci, el mi-a spus: ‚„Vii în fața publicului…'. „Care public?', zic eu. „O să vii în fața publicului'. M-a băgat în concursul dintre liceele orașului la proba de recitare cu poezia aceasta și mi-a spus: „Te așezi frumos în față, privești deasupra spectatorilor, un metru mai sus; și puțin într-o parte. Iar corpul îl întorci în sensul celălalt 15 grade'. Cu această singură indicație regizorală am ajuns în… Se întâmpla în primăvara ultimului an de liceu și în vară am dat la Teatru, cu această singură indicație. Și s-a întâmplat să intru, absolut accidental. Nu era cazul să intru, nu aveau niciun motiv să mă bage. Probabil din greșeala lor, neatenția lor. Era o concurență uriașă, 50 de locuri și mii de candidați. Și era o selecție cumplită la prima probă, rămâneau cam unul și jumătate-doi pe un loc, după prima selecție. Eu am trecut de prima selecție, că asta era cheia, iar la celelalte probe am luat cam de picare și m-a așezat pe ultimul loc. Am intrat pe ultimul rând de admiși împreună cu George Mihăiță, dar eu am ajuns acolo pe ultimul loc, totuși, pentru că la literatura română, scris, era cu note, după aceea ani de zile s-a dat admis/ respins. Am luat una dintre cele mai bune note, și atunci m-a ridicat, mi-a dat un avans, pe care cei din comisia reală nu l-au sesizat neapărat, fie s-au uitat în altă parte. Mi-au dat note de picare, dar, adunate cu nota aceea, m-au trecut pe ultima linie, cred, ne-a povestit regretatul actor.

VIAȚA UNUI TÂNĂR PROVINCIAL ÎN CAPITALĂ

Avea 17 ani și jumătate când a fost admis la facultate și povestea că adaptarea în Capitală nu a fost ușoară pentru un tânăr venit din provincie care încă nu realizase prea bine ce i se întâmpla…

„Am avut un noroc care nu e adevărat. Am ajuns de mic între cei mai mari actori și regizori din România. Însemnând 21 de ani. La 20 de ani, deja stăteam în cabină cu Emil Bota. O istorie, pur și simplu. Am jucat alături de Eugenia Popovici, artista poporului… Actori uriași. Și i-am iubit, i-am admirat. Am trăit în umbra lor, asta a fost un noroc uriaș pentru mine. Erau toți mai mari ca mine cu 10-15 ani… Eram în Teatrul Bulandra cel mare, jucând mari spectacole alături de ei, și îmi ziceau toți „Copilul. Se purtau cu mine ca și când aș fi fost un copil al lor, ne-a mărturisit regretatul actor.

POVEȘTI DIN STUDENȚIE

Mircea Diaconu a fost una dintre personalitățile active în organizarea studenților și muncitorilor împotriva regimului comunist în timpul Revoluției din 1989, însă spiritul său rebel și dornic de libertate s-a manifestat mult mai devreme. Puțini știu că actorul a fost la un pas de a ajunge la pușcărie în timpul studenției…

„Am pățit tot felul de lucruri și când eram tânăr student, eram gata să înfund o altă pușcărie pe atunci… Obișnuiesc să spun, și așa este, că prima dată am descins, înăuntru, nu afară, în Calea Rahovei 37-49, care înseamnă Anchete penale. Aveam 19 ani, de fapt împlineam 19 ani în decembrie 24, în niște vremuri… Era în 68, după Praga, ca să fiu exact. După ce rușii au intrat în Praga, după marele discurs al lui Ceaușescu din Piață… A fost o poziție și de frică, o fi fost și de altele, dar a fost absolut corectă și vibrantă opinia lui, și ne-a scos pe toți din liniște. Era o atmosferă în România, aceeași despre care nu vorbim, mai ales azi, în contextul în care domnii ruși fac aceleași lucruri, aceleași tactici. Cu tancul. Și stăm de vorbă după aceea. Am venit să salvăm oamenii. Am venit să vă aducem libertatea. Așa spuneau atunci, așa au spus în Praga. S-au dus să salveze oamenii, că erau asupriți. Acum, la fel. La nesfârșit fac la fel. Ori atunci era o atmosferă, cum să vă spun, eu eram student, fratele student, tata învățător, am lăsat totul și am plecat. Eram în munți, eram pe la oile noastre și am venit repede, gata să ne înrolăm. Asta era atmosfera, atitudinea. (…) În noaptea aceea, vreo 20.000 de mii de studenți au plecat în tot orașul, au fost sparte geamurile în Ambasada Sovietică, au strigat ce era de strigat în fața Comitetului Central al Partidului și așa mai departe. Atunci am fost anchetat ca instigator. Nu numai eu, toți. O fată de la noi a făcut și pușcărie doi ani de zile. Shakespeare a spus că actorii sunt oglinda vremurilor. Toate vremurile, tot ce se întâmplă trece prin noi. Ce, noi stăm doar acolo? Ce facem? Noi trăim odată cu ceilalți, multiplicând ființele din jurul nostru, personajele, ne-a povestit actorul.

O CARIERĂ PRODIGIOASĂ

Mircea Diaconu și-a făcut debutul teatral în 1970, cu un an înainte de absolvire, la Teatrul Bulandra, în piesa „Harfa de iarbă de Truman Capote. Debutul său cinematografic a avut loc în 1972, în filmul „Nunta de piatră, regizat de Dan Pița. De-a lungul carierei, a colaborat cu regizori de renume precum Alexandru Tatos, Virgil Calotescu, Nae Caranfil și Cătălin Mitulescu, apărând în peste șaizeci de filme, printre care „Filantropica (2002) și „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006). În teatru, a lucrat sub îndrumarea unor regizori prestigioși precum Lucian Pintilie și Liviu Ciulei, interpretând roluri în piese ca „Revizorul de Gogol și „Cum vă place de Shakespeare. După un deceniu la Teatrul Bulandra, s-a alăturat Teatrului Nottara, unde a devenit director în 2004, funcție pe care a deținut-o până în 2011. De-a lungul carierei, a jucat în filme memorabile, inclusiv alături de staruri internaționale.

„După Revoluție, am făcut primul film cu Nae Caramfil, „Asfalt tango', în care în rolul principal eram și eu, și era doamna Charlotte Rampling, actriță de Hollywood, partenera lui Paul Newman, acesta era nivelul. Și era partenera mea. Ea avea contract într-o zi de filmare pentru cât aveam eu în toate cele 40 și ceva de zile ale mele. Dar nu avea nicio importanță. Între noi nu era nicio diferență. Calitatea noastră profesională era satisfacția mea și împlinirea mea. Avea importanță câștigul? Oricum au fost niște bani buni, 6.000 de dolari la vremea aceea.

După 1990, Mircea Diaconu a devenit primul actor român care a renunțat la contractul cu un teatru de stat, devenind liber profesionist. De asemenea, a predat actoria între 1977-1978 și 1991-1998. În plan politic, a fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) până în 2004, senator din partea PNL între 2008 și 2012 și europarlamentar independent între 2014 și 2019.

CERERE ÎN CĂSĂTORIE LA PRIMA ÎNTÂLNIRE

În 1980, Mircea Diaconu s-a căsătorit cu actrița și regizoarea Diana Lupescu. Cei doi au interacționat prima oară în 1979, la Teatrul Bulandra, când, din amabilitate, actorul a vrut să-i ofere o cafea, însă atunci a fost refuzat categoric. A doua oară s-au văzut la mare, dar totul s-a limitat la o simplă discuție…

În 1980 însă, actorul s-a dus la Bacău, motivând că are ceva treburi prin Moldova, iar acea întâlnire, petrecută acasă la ea, s-a încheiat cu o neașteptată cerere în căsătorie, pe care Diana Lupescu a acceptat-o imediat. „Cred că am surprins-o, că așa sunt eu. Și pe mine mă surprind câteodată, pentru că nu s-a întâmplat, tipic, nimic. A venit de la sine, fără să am un gând concret în cap. Am vrut să beau o cafea cu ea și m-am dus la Bacău și i-am cerut o cafea. Eu nu beau cafea, dar era un pretext până la urmă. Am simțit nevoia să mă apropii de ea, am vorbit amândoi și apoi am întrebat-o brusc, în timp ce beam cafeaua: „Ce părere ai dacă teaș cere de soție?'. Nu s-a gândit mult, aproape deloc, și a acceptat. Nu am cucerit-o, am surprins-o, iar peste o lună eram căsătoriți. Ea fiind la Bacău, eu la București, m-am dus doar cât să facem verighetele. Nu a existat înainte și după. La noi nu a existat decât după, ne-a dezvăluit regretatul actor.

Nunta a fost memorabilă, chiar dacă unica lor amintire palpabilă a fost o unică fotografie… „Eu am întrebat și ea a răspuns. Dacă refuza, nu era nicio problemă. Mi s-a părut că e omul în care pot să am încredere, căruia pot să mă las total, cu tot ce sunt și pot. Nunta înseamnă încă patru pagini de povestit. Nunta e fabuloasă. Aceea trebuie să o scriu eu. E ceva de nu se poate. Firește că la mine în sat a fost. Nuntă cu bucluc, dar frumoasă și de neuitat, de la care nu avem decât o singură fotografie. Pentru că s-au făcut foarte multe poze, un coleg, un actor celebru, a făcut și nu a ieșit niciuna. Pe vremea aceea, ca să avem poze color, luam de la Buftea peliculă de film pentru 40 de imagini. Nu au ieșit, s-au voalat. Un unchi al Dianei i-a făcut o poză dintr-un colț, doar aceea a rămas. Nu contează. Nu pozele trebuie să rămână. Căsnicia trebuie să rămână, a conchis actorul.

Și, într-adevăr, căsnicia lor a dăinuit până în ultima clipă de viață a actorului, care s-a stins cu doar 10 zile înainte de a împlini 75 de ani, din cauza unui cancer la pancreas. Pe 17 decembrie, Mircea Diaconu a fost condus pe ultimul drum de toți cei care l-au iubit, marele actor fiind înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Săftica, însă amintirea lui va rămâne vie atât timp cât moștenirea sa artistică impresionantă va dăinui.

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News