Este un icon al televiziunii din România. Este un model de profesionalism pentru toate cele care aspiră la o carieră pe micul ecran, este un exemplu de forță și de tărie pentru toți cei care au avut o cumpănă în viață, este o sursă de energie pentru toți cei care o urmăresc, la TV, de un sfert de secol.
Cine e Teo Trandafir, dincolo de micul ecran? Ce temeri are, cum trece peste greutăți, care e ideea ei despre fericire, ce o împlinește și ce o dezamăgește? Aflați totul, într-un interviu de o maximă sinceritate.
În numărul de decembrie al revistei VIVA!, Teo ne-a povestit despre începuturile în televiziune.
Ai o carieră remarcabilă în televi- ziune, practic jumătate de viață ai petrecut-o pe micul ecran. Cum au fost acești ani?
Fascinanți, pentru că în fiecare zi trebuie să faci altceva. Viața mea, pentru mine, a fost viața mea. Nu știu dacă răspunsul trebuia să fie că a fost bine, că a fost rău, că a fost variat, că a fost diferit. Viața mea a fost toate astea. Puțini dintre cei cu care am plecat au rămas, puțini dintre cei cu care sunt vor rămâne, dar asta face pariul un pic mai interesant, însemnând că în fiecare zi te gândești să mai fii „un pic. Și iată că puținul cu puținul se face mult.
Povestește-ne o amintire de la începuturile ta le pe micul ecran. Cum erau vremurile, cum erai tu?
O absolventă de limbi străine care nu părea că își dorește celebritatea… Îmi aduc aminte că prima emisiune a fost undeva în 94 și, pentru că nu mi-a spus nimeni să mă opresc, am vorbit fără pauză 19 minute, timp de 19 minute am ținut-o pe a mea, pentru că am o regulă în viață care a început din prima zi: „Nu te oprești până când nu auzi vocea producătorului tău spunând «Stop!» Și, pentru că tocmai ce învățasem chestia asta, am zis că este cazul să o și aplic, și am aplicat-o.
Primul invitat?
Mihai Tatulici, care m-a întrebat: „Teo, de ce m-ai invitat la emisiunea ta? și eu am răspuns: „Ca să vă fac celebru, domnule Tatulici! Și el a replicat: „Voi, ăștia de la radio, n-aveți pic de bun-simț!
Televiziunea pare floare la ureche pentru tine, pentru că ești un profesionist. Sunt sigură că și acum te confrunți cu emoții. Care ar fi cel mai greu aspect a l meseriei tale?
Să-ți faci meseria când ți-e rău, să-ți faci meseria când ți-a murit cineva, să-ți faci meseria atunci când ai primit un diagnostic groaznic, să-ți faci meseria indiferent de orice. Să apari la televizor, în fiecare zi, pare un lucru ușor. Când fondul pe care apari la televizor se modifică, atunci totul devine mai complicat…
Și cum îți ascunzi trăirile acelea?
În funcție de ce ai de ascuns. Dacă ai un picior beteag, te așezi, dacă ai o mână beteagă, te ridici, dacă nu îți merge mintea, vorbești în propoziții scurte. Nu te-ai ferit să spui că ai făcut și greșeli.
Spune-ne care este momentul în care ai simțit că te-ai lovit cel mai rău de pragul de sus și care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o pe propria piele?
O să le cumulez și o să vă spun că am învățat atât, pe propria piele. Și a schimbat ceva în viața mea. Dacă cineva, un șef, un mentor, un om apropiat ție, e nervos și îți vorbește altfel decât ți-ai dori, trebuie să înțelegi că sunt doar cuvinte și să îți spui întruna: „Sunt doar vorbe, faptele sunt cele care vorbesc. Dacă pui preț pe vorbe, ajungi să faci greșeli pe care, dând vorbele la o parte și uitându-le, te întrebi cum naiba ai ajuns să le faci.
Întregul interviu cu Teo randafir, dar şi alte materiale exclusive le puteţi găsi în numărul de decembrie al revistei VIVA, disponibil la toate punctele de difuzare a presei.
