Traversează una dintre cele mai bune perioade din viață, dar trăiește cu conștiința unui trecut care i-a pus la îndoială totul, inclusiv propria existență. Vedeta ne-a expus teoria ei sănătoasă despre bani, modă, despre lecțiile pe care le-a primit în cei 50 de ani. Acest interviu nu este cu Teo Trandafir, vedeta pe care o știm de-o viață, ci cu Teo, fata care la 22 de ani a luat masterul cu 10 și s-a întors să lucreze ca vânzătoare la toneta ei de sticlărie.
Acum ceva vreme, o colegă de la VIVA!, începătoare, ți-a luat un interviu. I-ai cerut să formeze apoi numărul mamei sale, căreia i-ai spus că are un copil minunat. Pentru tine a făcut cineva un astfel de gest când erai mică și neștiutoare?
Când eram eu mică și neștiutoare, a trebuit să fac multă școală. Când nu am mai fost mică și neștiutoare, aveam deja 22 de ani. Ceea ce a însemnat imediat după Revoluție, când m-am angajat vânzătoare. Deci nu, pentru un vânzător nu cred că-ți sună cineva părinții să-i felicite… (râde) Vindeam sticlărie, asta am făcut la început. Am plecat de la raionul meu de sticlărie, m-am dus la facultate, am dat masterul, am luat 10, l-am băgat într-un caiet studențesc și m-am întors la tonetă. Cu diplomă cu 10 în caiet. Mi s-a părut fantastic, niciodată nu o să mai judec oamenii după aparențe, pentru că eu aveam o diplomă de master cu notă maximă.
Despre vedete există această percepție 59ție că nu au lipsuri. Tu faci economii?
Eu încerc, numai că, de fiecare dată când fac economii, fără excepție, ori apare o situație neprevăzută, ori am nevoie de ceva, ori se sparge o țeavă, ori e un prieten care îmi dă telefon să vin repede că s-a întâmplat nu știu ce. De fiecare dată când am reușit să pun ban pe ban, eram atât de încântată, dar… ceva s-a întâmplat. Aaa, și când să fac economii mi-am pierdut cardul. (râde)
Nu am avut noroc la chestia asta niciodată, însă nu îmi pare rău. Despre mine se vehiculează sume fantastice. Mi-ar plăcea din suflet… dar sunt mulțumită deocamdată cu viața pe care o am acum. Toată lumea mă întreabă de unde îmi iau ochelarii. Am o pereche de rame românești, tot ce port e cât se poate de „low price, fiindcă mă gândesc că sunt doar lucruri. Uite, dai 2000 de euro pe un sacou, de pildă. Cu 2000 de euro poți să faci atâtea lucruri, poți să ajuți oameni. Poți să îți cumperi ceva cu adevărat important, de exemplu un televizor. Chiar am investit într-un televizor uriaș. Și investesc și în bijuterii, ceea ce e altă boală. (râde)
Citește continuarea interviului în numărul de mai al revistei VIVA!.
Foto: VIVA!