Valentina Pelinel – Dezvăluiri despre cea mai controversată relaţie din showbiz-ul românesc

.

După ce l-a ținut departe de ochii presei timp de aproa­pe nouă luni, Valentina ne-a făcut cunoștință cu Milan, băiețelul pe care vedeta îl are cu Cristi Borcea. Cu oca­zia aceasta, am aflat de la ea cum decurge cea mai con­troversată relație de dragos­te din showbizul românesc.

 


Toată lumea este la curent cu poves­tea care a ținut prima pagină a ziare­lor și care îi are drept protagoniști pe Valentina Pelinel și Cristi Borcea. În ciuda acestei situații, Valentina reușește să rămână cea mai echilibrată și diplomată vedetă pe care o cunosc. Am provocat-o să ne spună versiunea ei de poveste.

 

Acum, că ai un băiat, ți-ai mai dori și o fetiță?

Mi-au plăcut dintotdeauna copiii, însă dorința de a avea propriul meu copil am simțit-o prima dată când m-am în­drăgostit de Cristi. Atunci am simțit că sunt pregătită cu adevărat. Am știut mereu că un copil dă sens existenței și mi-am dorit să experimentez și eu bu­curia și fascinația de a da naștere și a crește un copil, cu toate sacrificiile și împlinirile pe care le implică. Se spune că unele femei sunt făcute să fie femei și altele mame. Eu cred mai degrabă că acestea sunt două faze ale feminității și ideal e să le experimentăm pe amândo­uă cu bucurie și în mod complet. Am fost mai întâi mamă vitregă, am fost nașa a trei băieți și apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu și, bineînțeles, al bărbatului pe care îl iubesc, am devenit mamă. Într-adevăr, înainte să aflu sexul copi­lului, credeam că îmi doresc fetiță, dar nu eram foarte sigură. Cert e că m-am rugat să aduc pe lume un copil sănătos, vioi și, dacă se poate, cu ochii albaștri. Iată că s-a putut. (zâmbește) Sunt recu­noscătoare pentru minunea din viața noastră, copilul cuminte și superb care râde toată ziua, Milan Cristian. Când am aflat că e băiețel, mi s-a părut cea mai cool senzație să fii mamă de băiat. Nu știu de ce. Așa, pur și simplu! Pro­babil că, indiferent de sex, ce îmi do­ream de fapt era să știu că port un copil sănătos și că sarcina decurge bine. Re­venind la întrebarea ta, să știi că sunt întrebată des dacă îmi mai doresc co­pii. Da, îmi mai doresc. Nu cred că există realizare mai mare, momente mai prețioase și satisfacții mai mari de­cât cele pe care ni le oferă fiecare zi ală­turi de Milan. Nu îndrăznesc să îmi doresc fetiță sau băiat, pentru că deja am primit atât de mult.


 

Cum vă petreceți timpul împreună, tu și Milan?

Primele luni din viața lui le-am petre­cut aproape numai împreună. L-am alăptat, am ieșit la plimbare, i-am vor­bit mult, ne-am jucat și i-am studiat fiecare gest. După câteva luni, am în­ceput să ies din casă, am revenit la sală și am început să îmi fac curaj să îl las acasă în grija celor care mă ajută. Dar și când sunt plecată de acasă, în permanență sunt conectată la el.

Vreau să mă ocup și de mine, să nu mă neglijez. Cred că un copil fericit este cel care are o mamă fericită. Ca mame, nu ne putem neglija aspectul, nu ne putem abandona feminitatea și senzualitatea. Nu trebuie să ignorăm sursa adevărată a puterii noastre în cuplu. Merg la sală, mai ies cu priete­nele mele și mă implic în tot ceea ce ține de Cristi.

 

Valentina, despre Cristi Borcea:

 

„De ce credeți că e așa iubit de femei? Nu e vorba de BANI, că nu e SINGURUL care a reușit să facă bani în lumea asta, ci e vorba de asumarea lui, de ȘARM și, până la urmă, și de CHARISMA sa legată de imaginea de «băiat rău».


Femeile sunt atrase și de acest aspect al PERSONALITĂȚII sale, chiar dacă MULTE dintre ele se sfiesc să recunoască.

 

Ai devenit femeie de afaceri?

Pentru mine, orice om, indiferent de domeniul în care activează, dacă pro­duce ceva, e om de afaceri. Pentru că orice activitate care generează venituri e o afacere. Eu muncesc de la 15 ani: am început ca model în țară și apoi în străinătate, am locuit peste 10 ani la New York, unde mi-am construit o ca­rieră frumoasă, o reputație respectabi­lă, am putut avea grijă de mine și fami­lia mea din țară. Sunt obișnuită să muncesc, deci implicarea mea în afa­cerile lui Cristi este normală. Suntem o familie și construim împreună. Nu mă implic mai mult decât îmi cere, nu îmi place să mă laud, ci mai degrabă îmi place să tac și să fac.


 

Nu ți-e greu să crești copilul neavându-l alături pe Cristi?

Cristi a fost lângă mine cu tot sufletul! Încă de la început am avut parte de sprijinul familiei și al prietenelor mele bune, care mi-au fost alături tot timpul, mai ales în timpul sarcinii, când am avut mare nevoie de prieteni adevărați și de oameni pozitivi în jurul meu. Am avut noroc și de o sarcină ușoară, dar situația era destul de tensionată și în­curcată. Nu m-am temut niciodată, de­oarece deținând adevărul și iubind, am avut puterea să trec peste toate și să depășesc cu bine acea perioadă. Milan crește frumos pentru că are parte de foarte multă iubire, grijă și căldură. Sunt conștientă de responsabilitatea pe care o am față de el. Citesc foarte mult, mă sfătuiesc cu alte mame, îi urmăresc atent comportamentul și personalita­tea, dar, cel mai important, sunt foarte conectată la el, la nevoile și dorințele lui. Sunt familii în care tații sunt plecați de acasă să muncească, pentru a asigu­ra cele necesare familiei, așa că eu nu am voie să mă plâng. Nu este singurul copil care nu îl are fizic alături pe tatăl lui. Cristi îl vede cât de des se poate și îi vorbește la telefon. Milan râde când îi aude vocea. Uneori, când sună telefo­nul – tati e singurul care are sonerie specială –, nici nu apuc să spun „alo, că deja Milan râde.


 

Decizia de a-l avea pe Milan a venit într-o perioadă foarte tensionată din viața ta. Cum ai reușit să o ges­tionezi?

Milan e conceput din iubire și cu aju­torul lui Dumnezeu. Niciun suflet nu vine pe lume fără voia lui Dumnezeu și fiecare are menirea lui. Trebuia să se nască din părinții din care s-a năs­cut și e un suflet pur. Eu nu am plecat urechea la toate piesele puse în scenă de diverse persoane care mă cunosc

și/sau ne cunosc prea puțin sau deloc și ne-am bucurat enorm că Dumne­zeu ne-a binecuvântat cu acest copil minunat. Crede-mă, Milan e un suflet aparte, și am spus asta încă de când era în burtică. E înzestrat, e diferit, are o personalitate specială. O să vedeți…


 

Ce anume te-a făcut să te îndrăgostești de Cristi?

Cristi Borcea pe care îl cunosc eu e un om foarte bun, responsabil, tipicar și ambițios ca mine, luptător și, mai pre­sus de orice, e BĂRBAT. Am apreciat și apreciez la el foarte mult faptul că este asumat și niciodată nu a încercat să-și ascundă defectele și nici să își ex­pună calitățile. E un bărbat care știe să se sacrifice pentru femeia lui. De ce credeți că e așa iubit de femei? Nu e vorba de bani, că nu e singurul care a reușit să facă bani în lumea asta, ci e vorba de asumarea lui, de șarm și, până la urmă, și de charisma sa legată de imaginea de „băiat rău. Femeile sunt atrase și de acest aspect al personalității sale, chiar dacă multe dintre ele se sfiesc să recunoască. Pen­tru Cristi, femeia care i-a dăruit un copil sau mai mulți, după caz (zâmbește), e cumva „sfântă. El o pune pe un piedestal și îi creează o imagine imaculată cu orice preț, chiar cu prețul de a se sacrifica pe el însuși. Aceasta este o calitate care pare desu­etă în lumea în care trăim, dar face parte din farmecul lui incontestabil. Și îl mai apreciez pentru tăria de carac­ter, pentru această manieră de glorifi­care a femeii și, de ce nu, pentru pute­rea sa de a iubi. Din păcate, i s-a creat o imagine distorsionată și departe de ceea ce e cu adevărat omul Cristi Bor­cea. El ajută și nu spune, face și nu se laudă, admite când greșește și chiar dacă a fi bărbat puternic vine la pa­chet cu a fi orgolios, dacă știi cum să îi vorbești, chiar și asupra orgoliului ac­ceptă să „lucreze dacă simte iubire și corectitudine.


 

„Povestea noastră e alta decât cea EXPUSĂ în media, care a fost conturată în așa FEL încât să facă audiență. Eu, cunoscând adevărul, nu am de ce să mă tem. Nu sunt PERFECTĂ, nu sunt INVINCIBILĂ, dar sunt femeie, mamă, am o carieră în spate, construită prin forțe proprii și… IUBESC. Nu am motive să mă tem și, cel mai IMPORTANT, Cristi nu îmi dă asemenea motive.

Cum arată relația voastră la distanță?

Nu este ușoară, dar nici imposibilă. Pentru cuplul nostru, lucrurile nu s-au desfășurat normal, ci în sens invers. Noi nu am fost împreună la bine, ci, până acum, la greu. Dar exact acest lucru ne-a unit și ne-a făcut puternici. Nu există sacrificiu prea mare pe care să îl facem unul pentru altul și împre­ună pentru Milan și pentru frații lui.


 

Dar va veni și momentul nostru, când familia va fi reunită și când ne vom și bucura împreună. Cu siguranță vom trăi fiecare clipă ca și cum este ultima, pentru că lecția de viață pe care am primit-o împreună este una de luat în seamă. Chiar dacă nu vorbim la tele­fon atât de mult pe cât ne-am dori, ne simțim și suntem siguri unul de altul, suntem un suflet, una și aceeași per­soană. E clar că toate provocările și greutățile ne-au fost date cu un scop și nu uităm să apreciem ceea ce ni s-a întâmplat bun în viețile noastre.

 

Ce aveți în comun tu și Cristi?

Noi avem o comunicare foarte bună. Amândoi suntem minuțioși, perfec-ționiști, ambițioși și am pornit de jos. Și asta întărește un om, doi oameni, un cuplu. Pentru că te învață să îți distri­bui energia spre un obiectiv cu toată forța de care ești capabil, să ai răbdare și să speri că, la final, lucrurile se vor așeza așa cum ți-ai dorit. La mine in­tervine și natura mea optimistă, care alege să vadă întotdeauna partea pozi­tivă a vieții, ceea ce îmi oferă un con­fort psihic și încredere în situațiile difi­cile. Împreună însă alcătuim un cuplu puternic, și asta este cel mai important. Când doi oameni sunt făcuți să fie îm­preună, nici natura nu se opune. Noi ne-am câștigat încrederea unul în celă­lalt ca prieteni, apoi ca iubiți. Confor­tul de a vorbi unul cu celălalt despre orice și oricine ne-a apropiat; modul în care privim viața, faptul că suntem optimiști și zâmbim des ne-a conectat. Și certitudinea că ne iubim, împotriva atâtor obstacole, ne-a unit complet.

 

În ce relații ești acum cu prima soție a lui Cristi, Mihaela?

Relația mea cu familia lui Cristi este și a fost mereu foarte bună! Cu Mihaela mă cunoșteam de multă vreme și nu au exis­tat disensiuni între noi. E o relație nor­mală, atât pe plan personal, cât și în afa­ceri. Ca în majoritatea relațiilor unde a intervenit un divorț, felul în care te înțelegi cu celelalte persoane este o ale­gere. Ține de tine cum te comporți în această interacțiune. Poți alege să fii demn, corect, amabil, respectuos.

 

Cum se înțelege Milan cu familia extinsă?

Pentru Milan este foarte bine să creas­că alături de frații lui. Ai văzut și tu la shooting că, atunci când o vede pe Melissa (n. red: fiica lui Cristi din pri­ma căsătorie), care petrece mult timp cu el, chiuie de bucurie și întinde mânuțele să îl ia în brațe.

 

Cum v-ați adaptat tu și Milan în noua locuință?

M-am mutat înainte de sărbători în casa familiei lui Cristi, așa cum e nor­mal. Nu vă așteptați să vă înșir o su­medenie de schimbări pe care le-am făcut, pentru că nu a fost cazul. Am aranjat camera lui Milan, pentru ca el să se simtă bine, așa cum era obișnuit, în nuanțe liniștitoare de alb și bej.

 

Ai luat decizia de a amâna botezul lui Milan până când tatăl lui vă va putea fi alături…

Milan împlinește curând nouă luni și nu am reușit să îl creștinăm pentru că tati nu a primit acceptul unei permisii. Nu aș vrea să îl botez fără Cristi. Sper din tot sufletul ca Milan Cristian să aibă parte de slujba de botez, așa cum e normal. Până atunci însă, merg eu la biserică, vine duhovnicul nostru aca­să, când este în București, îl dau cu mir zilnic înainte de culcare, îl închin (râde când îl închin), îi spun rugăciuni.

 

E 2017 anul în care vom asista la căsătoria între tine și Cristi Borcea?

Nu ne permitem să ne gândim la nun­tă acum, mai ales că noi nu am reușit să facem nici slujba de botez.

 

Este Cristi bărbatul unei singure fe­mei? Cum arată viitorul din perspectiva ta?

Nu îmi e frică de ceea ce simt. Iubesc din tot sufletul și nu sunt genul care să creadă în povestea drobului de sare. De când a venit Milan pe lume, mă simt o persoană matură și nu mi-e fri­că decât de Dumnezeu. Povestea noastră e alta decât cea expusă în me­dia, care a fost conturată în așa fel în­cât să facă audiență. Eu, cunoscând adevărul, nu am de ce să mă tem. Nu sunt perfectă, nu sunt invincibilă, dar sunt femeie, mamă, am o carieră în spate, construită prin forțe proprii și… IUBESC. Nu am motive să mă tem și, cel mai important, Cristi nu îmi dă asemenea motive.

 

Ai trecut și treci în continuare prin­tr-o perioadă dificilă. Cum reușești să-i faci față?

Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți duce. Eu sunt o fire veselă și, de multe ori, zâmbetul meu poate fi in­terpretabil, pentru că există cârcotași, care m-ar dori doar tristă, având în vedere situația dificilă și greutățile prin care trecem. Dar asta sunt, o fire veselă și optimistă. Nu înseamnă că nu sufăr, că nu plâng sau că nu am nopți nedormite.

 

Care e definiția ta pentru o femeie puternică?

Femeia puternică este femeia care iubește și este iubită. Restul e… can­can. (râde) Un om puternic e un om asumat; cred că am dat dovadă de asu­mare totală prin ceea ce am făcut, nu prin vorbe. Ca persoană publică, am fost pusă în ultima perioadă în situații diverse și dificile, dar niciodată nu am mințit public și, oricât am fost de pro­vocată, mi-am păstrat calmul și am reușit să rămân eu, cea care nu vorbește rău de nimeni. Știu cine sunt și ce pot, nu am nevoie de validări ex­terne. Mi-am asumat de fiecare dată deciziile și nu am regrete. Viața mea este suma alegerilor făcute cu atenție și răbdare și știu că, peste ani, îl pot privi pe Milan în ochi cu onestitate, demni­tate și recunoștință, atunci când va dori să afle povestea vieții noastre.

 

 

ALINA BĂISAN Foto OLTIN DOGARU

Stilist: OLIVIA STOICA

Coafură: CAMELIA NEGREA

Machiaj: ALEXANDRA CRĂESCU

Vestimentație Valentina: Parlor, Elena Perseil (welovecouture.ro) Maria Lucia Hohan, Styland

Accesorii: Tria Alfa (Victoria 46),

Tous și garderoba personală

Vestimentație Milan: garderoba personală

Fotografiile au fost realizate la Magic Place Parc. Mulțumim pentru sprijin!