Gheorghe Dinica s-a casatorit abia la saizeci de ani, explicand: „Ca barbat, intr-o casatorie trebuie sa ai responsabilitate, iar mie timpul nu-mi permitea. Nu aveam timp sa stau sa repar ferestre, usi sau sa schimb becuri.
A inceput prin a juca teatru cu trupa de amatori de la Posta, unde lucra la difuzarea presei. Pe vremea aceea era animat de filmele americane care au inceput sa circule imediat dupa razboi, cu actori ca Humphrey Bogart, Bette Davis sau Charlie Chaplin. Cariera cinematografica a inceput in 1963, cu „Strainul, de atunci si pana azi jucand in peste saizeci de filme. In ziua mor-tii sale, cotidianul american New York Times i-a dedicat un articol amplu, referindu-se la el ca la Robert de Niro al Romaniei. Au punctat, desigur, si prestatiile lui Dinica din filme precum „Youth without Youth, in regia lui Francis Ford Coppola, sau „LHomme Press, in care a jucat alaturi de Anthony Delon. Firea petrecareata a marelui actor a ajuns, se pare si la urechile americanilor. Acelasi cotidian celebru a mentionat obiceiul sau de a se ridica de la masa si a incepe sa cante la restaurantele la care mergea sa cineze.
Alaturi de Radu Beligan in „Dupa-amiaza unui tortionar' (2001) |
In 2006, regizorul Silviu Purcarete i-a propus rolul Mefisto din „Faust. Dupa primele zile de repetitii, Dinica a cedat: „E prea tarziu pentru mine. Nu mai pot. Ultimul sau rol in televiziune a fost cel al generalului Vulturesco, din serialul „Aniela.
Gheorghe Dinica, Dorel Visan si Valentin Uritescu in „Turnul din Pisa' (2002) |
Pasiunea lui Gheorghe Dinica pentru muzica lautareasca s-a materializat in albume precum „Cantece de petrecere si „Cantece de petrecere 2, in colaborare cu bunii sai prieteni, Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu. Una dintre melodiile sale preferate era „Vagabondul vietii mele cu versuri ca „Iar cand adorm spre dimineata/ Imi reprosez de la-nceput/ Ca n-am luat totul de la viata/ Si nu i-am dat cat as fi vrut. Din fericire, in saptezeci si cinci de ani a luat totul de la viata. A muncit, a ras, a petrecut, a iubit, a hoinarit.
Cu Sergiu Nicolaescu in „Orient Express' (2004) |
Tot intr-un interviu pentru VIVA!, in februarie 2006, actorul povestea de tineretea sa boema: „Pe vremuri, pe langa profesie, acuma nu ca fac din asta cazul vietii, timpul nostru liber se petrecea tot intr-o atmosfera creativa; adica suetele, grupurile, cafenelele, toate astea. Sigur ca era si mai ieftin, erau asa, un fel de mici adunari intre noi, unde fara glume si fara poante nu aveai ce cauta. Se crea un fel de bucurie, de eliberare dupa un efort, dupa un spectacol, mergeai acolo intre prieteni si atmosfera era foarte placuta.
Oana Popoiag, Fotografii Arhiva Viva!, Cinemagia