Data nasterii
2 august 1951, Bailesti
Studii
Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, intre 1974-1978
Despre…
Iures este numele de fata al bunicii. Marcel a urmat cursurile Scolii Populare de Arta, unde a jucat in diverse piese de teatru. A fost studentul lui Marin Moraru, iar la incheierea anilor de studiu, in 1978 a debutat la Teatrul National din Cluj; din 1981 pana in 1991 a jucat la Teatrul Bulandra. In 1994 devine actor liber profesionist. In acelasi an incepe si cariera internationala de film ca urmare a turneului din Marea Britanie cu „Richard al III-lea in regia lui Mihai Maniutiu. Doi ani la rand a fost premiat de UNITER, pentru cel mai bun actor si in 2004 pentru excelenta.
| Marcel Iures in „Gool!' |
Intr-o tara ca un desert, cum este Romania, unii oameni reusesc sa razbeasca. Nu e vorba numai despre ce se intampla in ultimii ani; la mijloc este o istorie lunga si dureroasa care ne-a distrus criteriile si modul de a privi un act artistic. Exista cativa artisti care au reusit sa creasca, sa se scoleasca si sa-si perfectioneze anumite intrumente pe care sa le foloseasca in oricare alt spatiu cultural. Probabil nu exista om cu o profesie artistica, oricare ar fi aceea, care sa nu-si doreasca o confirmare universala, mondiala. Cine nu vrea sa primeasca aplauze de la un public de pretutindeni? Poate de aceea se foloseste exprimarea usor cliseizata conform careia actul artistic are de fapt un limbaj universal. E un adevar trist ca spirite mari si creative, ca Toma Caragiu sau Amza Pellea au murit intr-un spatiu inchis, fara sa aiba vreo deschidere spre exteriorul Romaniei. Oare ce s-ar fi intamplat daca talentul lor ar fi depasit locul in care s-au nascut? Greu de zis. Intr-un fel poate ca acest deziderat este continuat de actori precum Marcel Iures, care si-a construit pas cu pas un drum international, iar azi il putem vedea pe scena teatrului, dar si in superproductii hollywoodiene.
Povestea incepe in urma cu 55 de ani la Bailesti. Inainte de intamplarile care l-au facut sa aleaga aceasta profesie, Marcel Iures a fost inca de la o varsta foarte frageda un cititor impatimit. Intotdeauna in spatele unui mare talent, se ascunde o poveste fascinanta care in prima faza nu are neaparat legatura cu subiectul principal. Mai intai de toate, mintea creativa a lui Marcel Iures a simtit nevoia sa se hraneasca cu „povesti pentru oameni mari. Culmea, casa in care s-a nascut nici macar nu avea o biblioteca. Fortat de aceasta nevoie, a devenit de mic un obisnuit al bibliotecii orasenesti. Mult mai tarziu, cand a inceput sa castige bani, a pornit sa achizitioneze carti si sa-si construiasca propria biblioteca. Viitorul actor simtea instinctiv nevoia de a aduna carti, uneori fara sa inteleaga foarte bine titlurile cumparate. De buna seama, pe lumea asta exista un timp potrivit pentru fiecare lucru in parte, iar cartile nu sunt o exceptie. Atunci cand a venit vremea sa le citeasca, a facut-o, iar asta a fost o dominanta a firii lui Marcel Iures; inainte de toate, a fost un cititor impatimit. Un alt lucru important din viata tanarului Iures, a fost scoala din Craiova, cu profesorii de acolo despre care actorul isi aminteste cu drag, pentru ca si ei l-au impins tot spre lectura. Apoi, a urmat etapa in care s-a inscris la Scoala Populara de Arta.