Oana Pellea - Video | Viva.ro

Dintr-o intamplare, a simtit magia publicului, iar destinul ei s-a schimbat. Fara sa stea pe ganduri, s-a hotarat ca trebuie sa devina actrita.

Viitoare actrita s-a dus la Institut ca un simplu candidat. Nu stia in ce consta examenul. A aflat ca ii trebuie un monolog, o poezie si o povestire. Si le-a ales singura. Nu a lucrat cu nimeni si nici nu a ascultat-o nimeni. Din cauza alegerii ei, Amza nu a vorbit cu ea doua luni de zile. Intr-o buna zi, s-a hotarat sa comunice cu fiica lui prin intermediul mamei. Asa se face ca Oana a ajuns intr-un final sa-i prezinte lui Amza tot ce pregatise pentru examen. Nici macar mama ei nu a avut voie sa participe. ~la a fost examenul vietii ei, singurul la care a avut emotii. Imediat dupa aceea a pus-o sa stea jos si-n fata ei a vorbit la telefon cu toate comisiile: „Fiimea a innebunit, vrea sa dea la Teatru! Eu nu pot sa-i interzic. Nu-mi dau seama daca are talent sau nu, pentru ca sunt subiectiv. Asa ca am o singura mare rugaminte, daca are talent, va asumati, dar daca nu are, va implor cu cerul si pamantul sa o picati, pentru ca o sa planga acum, dar nu o sa planga toata viata. Oana e sigura ca asta e fost cel mai mare cadou pe care i l-a facut Amza. Un start in viata absolut impresionant, atipic. Intr-un fel, oamenilor speciali le sunt rezervate intamplari speciale, intalniri fabuloase si intorsaturi ale destinului care tin de un univers magic.

Au urmat apoi anii de scoala pe care Oana Pellea i-a facut la clasa Sandei Manu, despre care crede ca este cea mai mare profesoara. I-a dat instrumente reale si serioase. Crede ca a facut o scoala foarte buna, cu profesori exceptionali. Imediat dupa aceea a luat repartitia. Ea isi dorea sa ajunga la Piatra Neamt, unde a si ajuns si a ramas 3 ani. Din 1987 pana in 1999 a jucat la Teatrul Bulandra. In aceasta perioada a fost in numeroase turnee in Japonia, Columbia, New York, Italia. A jucat in „Mefisto, „Poveste de iarna, „Trei surori, „Cezar.

Insa, in 1997, s-a intamplat ceva care a ranit-o foarte tare. Mai precis, toate spectacolele bune care aveau public, au fost scoase din repertoriu. Atunci a fost chemata si i s-a spus ca ar trebui sa lase loc generatiilor tinere. Nu a putut sa-si dea demisia din Teatrul Bulandra, pentru ca locul insemna foarte mult pentru ea. Asa ca a semnat un concediu fara plata pe o perioada nedeterminata. Tot ceea ce a considerat atunci o mare nedreptate, s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari oportunitati. „Daca nu primeam acest sut, nu as fi avut curajul sa plec singura la drum. Am fost obligata de viata si de fapul ca trebuia sa-mi castig painea, sa construiesc pas cu pas filiera in afara si sa incerc acest drum, spune Oana. Si a inceput cu spectacolul „Ma tot duc in care joaca cu Mihai Gruia. Piesa este un real succes international. A jucat peste tot, in Elvetia, in Italia… Intre timp, acasa nu mai era la nici un teatru si, de fapt, in Romania nu s-a mai intamplat nimic. Dupa 96, cand avea deja trei premii internationale, nu a mai facut nici un film pana in 2005. Insa dincolo de toate rolurile, filmele si premiile internationale, Oana a avut puterea sa se retraga la un moment dat pentru a avea grija de mama ei. Din 98 principalele lucruri nu au mai fost teatrul si meseria. Intre 2001 si 2003, a avut doi ani in care chiar nu a facut nimic. A fost o perioada dura pentru mama ei. Oana a fost doar martor la durere, la boala si la suferinta. Mama ei a fost operata in 1998 de cancer la san. „A luptat exceptional, incredibil, in asemenea hal incat noi au crezut ca nu mai e nici un pericol. Mama era geniala, un fenomen de putere. Nu am cunoscut niciodata un om mai optimist, mai viu, care sa le dea atata incredere celor din jur. Ea a fost un motor exceptional pentru mine si Amza, povesteste Oana. In cei doi ani, cat a stat cu ea, a fost foarte fericita si a invatat mai mult decat in 25 de ani de teatru. Oana este o femeie iesita din comun, care se descrie pe sine drept „un animal ciudat. Pana la 40 de ani a semanat cu Amza, cu tendinta de a crede ca totul este definitiv, fara sa cunoasca nuanta gri. Mama ei, inainte de pleca dintre noi, in 2003, i-a dat un sfat: „Ai grija ca in viata asta nu e nimic definitiv! si de atunci incoace seamana mai degraba cu mama ei.